3 a . IZOLAREA BOLNAVILOR CU BT

1. 3a. IZOLAREA BOLNAVILOR CU BT • Cea mai mică suspiciune diagnostică de BT obligă medicul să procedeze la izolarea imediată a cazului. • Izolarea cazurilor de BT se face: - obligatoriu la spital (ordin al MS) - se poate face şi la domiciliu.

2. 1) spital • pentru boli cu difuzibilitate şi contagiozitate mare şi cu evoluţie clinică gravă • evacuarea bolnavului de la domiciliu se va face în maximum 24 de ore de la depistare • transportul la spital se va face cu autosanitara, câte un singur bolnav sau, eventual în caz de epidemii, mai multe cazuri de aceeaşi afecţiune • dezinfecţie în focarul de boală • ţine cont de criterii epidemiologice şi clinice • se face în primul rând pentru bolnavi şi suspecţi în infecto-contagioase şi secţii de profil (dermatologic - sifilis, parazitologic) • pe cât posibil se face izolarea pe etiologii • în cazuri incerte => în filtre de izolare (izolatoare-filtru) • durata izolării se calculează pe baza perioadei de contagiozitate a bolii • durata izolării se extinde pe toată durata de contagiune a bolii • BT cu internare obligatorie sunt următoarele: antraxul, botulismul, difteria, febra tifoidă, hepatitele virale, holera, meningitele,poliomielita şi alte neuroviroze paralitice, scarlatina, septicemia, tetanosul, lepra, malaria, pesta, rabia, sifilisul (formele contagioase), tuberculoza (formele contagioase), variola, complicaţii postvaccinale.

3. 2) izolarea la domiciliu • se face pentru boli pentru care riscurile epidemiologic şi clinic sunt reduse • este necesar avizul medicului epidemiolog • dacă există condiţii de izolare la domiciliu • durata izolării se extinde până la dispariţia contagiozităţii bolii • la o formă gravă, complicaţii => se internează în spital • pentru unele îmbolnăviri este necesară şi izolarea contacţilor la domiciliu

4. 3b. IZOLAREA CONTACTILOR Contacţii sunt persoanele din jurul bolnavului (în perioada de contagiune) sau cele din jurul purtătorului de germeni. • Izolarea se face de obicei la domiciliu. Excepţie fac cazurile de holeră sau pestă (ciumă) când se face internarea în spital. • Durata izolării contacţilor coincide cu perioada maximă de incubaţie a bolii, calculată de la ultimul caz izolat, ea prelungindu-se cu 1-2 săptămâni peste incubaţia maximă pentru cei care au primit imunoglobuline. Administrarea de imunoglobuline: • se face rar • pentru unele boli, când se administrează imunoglobuline, se prelungeşte perioada de izolare cu până la 1-2 săptămâni peste perioada maximă de incubaţie a bolii • dă protecţie parţială: dă o formă mai uşoară, creşte perioada de incubaţie • nu tot timpul dau protecţie totală.

5. 4. ÎNREGISTRAREA ȘI RAPORTAREA CAZURILOR DE BT ÎNREGISTRAREA reprezintă întocmirea unei evidenţe a acestor îmbolnăviri. Evidenţa bolnavilor cu BT se face în: • registrul de consultaţii medicale • fişa de consultaţie medicală a pacientului • registrul de evidenţe speciale pentru BT a dispensarului medical teritorial • registrul de BT al DSP • fişe de anchetă epidemiologică pentru cazurile sau focarele de BT.

6. 4. ÎNREGISTRAREA ȘI RAPORTAREA CAZURILOR DE BT RAPORTAREA reprezintă informarea tuturor unităţilor cu profil epidemiologic despre existenţa acestor îmbolnăviri (cazuri). • reglementări legale - Ordine ale MS.

7. 4. ÎNREGISTRAREA ȘI RAPORTAREA CAZURILOR DE BT În funcţie de gravitatea, contagiozitatea şi difuzibilitatea care caracterizează BT, există mai multe modalităţi de raportare, şi anume: • nominală – FIȘA UNICĂ DE RAPORTARE CAZ DE BT • numerică. • la aceste 2 modalităţi de raportare se adaugă BT cu declarare de urgenţă-telefonică şi cele cu declarare internaţională.

8. 4a). BT cu declarare nominală obligatorie pe fişe: • se face pe formulare tipizate pentru fiecare caz, numite fişe de declarare a cazului de BT. • bolile cu acest tip de declarare coincid cu bolile cu internare obligatorie

9. 4b). BT cu declarare de urgenţă – telefonică: Pentru unele boli după depistare se face declarare telefonică de urgenţă la DSP a cazurilor noi de: • holeră • malarie • tifos exantematic • difterie • poliomielită • febră tifoidă • rabie • tetanosul.

10. 4b). BT cu declarare de urgenţă – telefonică telefon URGENT se face şi pentru: • focarele de toxiinfecţie alimentară – se face raportare la: - > 3 cazuri în mediul urban -> 5 cazuri în mediul rural. • focare de infecţii nozocomiale • focare explozive de BT din colectivităţi (de copii) cu peste 3-5 cazuri pentru infecţiile streptococice, stafilococice, hepatite virale, dizenterie, salmoneloze, enterocolite acute, gripă, rujeolă, tuse convulsivă • focare explozive cu peste 10-20 cazuri de varicelă, rubeolă, parotidită epidemică • focare trenante din colectivităţi care afectează peste 1/3 din efectiv.

11. 4c). BT cu declarare numerică: • se comunică doar numărul/perioada îmbolnăvirilor • declararea se face fără datele personale ale bolnavilor • se face raportarea numărului de îmbolnăviri pe grupe de vârstă. • declararea numerică se face: - anual - trimestrial - lunar - săptămânal - zilnic.

12. 4d). BT cu declarare internaţională: • MS către OMS: exemplu pentru gripa aviară • este în funcţie de situaţia epidemiologică loco-regională • România face declarare internaţională către OMS pentru: - holeră - malarie - tifosul exantematic - infecţia HIV/SIDA. Pentru BT, înregistrarea şi declararea (raportarea) cazurilor se face în cadrul sistemului informaţional, în care sunt angrenate următoarele instituţii: • dispensarele medicale teritoriale • ambulatoriile de specialitate • unităţile sanitare cu paturi (spitale) • DSP judeţene • centrele judeţene/regionale de transfuzie sanguină • institutele de sănătate publică • MS.

13. ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ ÎN FOCARUL DE BOALĂ TRANSMISIBILĂ Se fac 2 tipuri de anchetă epidemiologică: • preliminară (orientativă) • definitivă (de aprofundare).

14. a). Ancheta epidemiologică preliminară Are 3 obiective: • stabilește diagnosticul de urgență – diagnostic orientativ • evaluarea posibilităților de extindere a focarului • elaborarea măsurilor de urgență pentru lichidarea focarului (izolare,…).

15. b). Ancheta epidemiologică definitivă Are următoarele 3 obiective: • obținerea de date privind potențialul epidemiologic al bolii sau focarului • evidențierea factorilor structurali ai procesului epidemiologic (sursă  transmitere) • stabilirea planului de măsuri de combatere.

16. ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ Are 4 etape de lucru: • culegerea de date din focar • prelucrarea acestor date • interpretarea rezultatelor • elaborarea măsurilor de control • verificarea eficienței măsurilor luate în focar.

17. CONTROLUL BOLILOR TRANSMISIBILE Fazele de control al BT • Controlul bolilor infecţioase este dat de măsuri de combatere şi măsuri prevenţionale. • Controlul măsurilor epidemiologice prin care trece o boală infecto-contagioasă parcurge (se desfăşoară) 3 faze (etape): - faza de reducere - faza de eliminare - faza de eradicare.

18. 1). Faza (etapa) de reducere: • reprezintă evoluţia unei boli până la forma sporadică restrânsă (câteva cazuri, foarte puţine) realizată printr-o supraveghere epidemiologică corectă. • se reduce morbiditatea specifică: incidenţa şi prevalenţa bolii • se face prin: - triaje epidemiologice - supraveghere. • măsuri prevenționale și de combatere: - depistarea şi neutralizarea surselor de germeni - se iau măsuri de limitare sau stopare a transmiterii. • exemple: în ţara noastră sunt vizate majoritatea BT.

19. 2). Faza (etapa) de eliminare: • reprezintă restrângerea incidenţei bolii, deci înlăturarea bolii clinic manifeste fără a înlătura total posibilitatea infecţiei dar cu existenţa agenţilor cauzali circulanţi în teritoriu • nu am boală, dar avem agentul patogen circulant • limitarea receptivităţii colective se face prin măsuri de imunoprofilaxie activă (vaccinările profilactice obligatorii): - difterie – dă imunitate solidă - rujeolă - poliomielita – în trecut. • NU apar deloc cazuri de boală în această etapă datorită antecedentelor vaccinale sau avem cazuri sporadice datorate deficienţelor în acţiunile vaccinale • exemple: - în ţara noastră – azi există o singură boală în această fază – tetanosul la nou-născut - iniţial, în 2003 mai erau şi: difteria şi poliomielita – azi s-a evoluat către faza de eradicare - difteria – nu mai este de >10 ani - poliomielita: - iniţial postvaccinală - în ’93 –cu virus sălbatic - apoi a devenit neendemică - ţinta OMS/2005 a fost eradicarea globală.

20. 3). Faza (etapa) de eradicare: • caracterizată prin dispariţia agentului patogen din teritoriu însă populaţia este receptivă faţă de acest agent etiologic • este eliminat agentul patogen şi consecutiv şi incidenţa bolii scade la 0 • NU se mai realizează imunoprofilaxie – risc de reimport de boală (pot apare cazuri de import) • este de 2 feluri: - globală - regională. • exemple: - în ţara noastră sunt vizate 5 boli: -malaria, holera, tifosul exantematic, difteria şi poliomielita – pentru aceste boli încă se continuă imunizarea – pentru a creşte titrul protectiv - pe glob: - variola – este singura boală eradicată (1981) - obiectiv OMS: - poliomielita (2007)– supraveghere extinsă – PAFS= paralizie acută flască – virus polio vaccinal sau sălbatic.