FĂCÂND IMPOSIBILUL POSIBIL - ATITUDINEA NUMERI 13:1-14:10

1. FĂCÂND IMPOSIBILUL POSIBIL - ATITUDINEA NUMERI 13:1-14:10 Când Israel s-a apropiat de râul Iordan, Moise a trimis doisprezece iscoade care să investigheze Ţara Promisă. Erau câte unul pentru fiecare seminţie şi au intrat în Canaan, au explorat ţara şi apoi s-au întors cu ştiri. Cei doisprezece au avut aceleaşi experienţe exterioare, dar concluziile interioare la care au ajuns zece dintre ei au fost total diferite de ale celorlalţi doi. Iosua şi Caleb au prezentat ceea ce numim ştirile minorităţii, dar foarte diferite de ale celor zece. Ei aveau într-adevăr dreptate. FRAZĂ CHEIE: Ce ar fi putut să cauzeze aceste diferenţe de opinie între cele două grupuri?

2. Asemănări • Cele doisprezece iscoade erau lideri ai seminţiilor lor (13:2). • Cele doisprezece iscoade au primit aceeaşi făgăduinţă (13:2). • Cele doisprezece iscoade au primit aceleaşi oportunităţi (13:2). Deosebiri Ştirile Majorităţii Zece au spus „nu se poate”. N-au înţeles bine misiunea lor. Nu au privit circumstanţele la lumina lui Dumnezeu. Ştirile Minorităţii Doi au spus „da, se poate”. Şi-au înţeles bine misiunea. Au privit circumstanţele la lumina Dumnezeului lor.

3. Ceizece La întoarcerea lor, cele zece iscoade au arătat o atitudine rea faţă de sarcina de împlinit. Nu e de mirare că Dumnezeu nu apărea nicăieri în ştirile lor. Numele Lui nu e menţionat nici măcar o dată. Dispoziţia lor atât de amară, perspectiva lor pesimistă şi ştirile lor negativiste s-au împrăştiat ca o plagă prin toată adunarea Israelului. „Desigur, Canaan e o ţară unde curge lapte şi miere, dar e locuită de uriaşi!” Aşa ziceau cei zece: „Nu există nici o modalitate prin care să putem intra şi să punem mâna pe această ţară.”

4. Ceidoi Deşi Iosua şi Caleb au parcurs acelaşi traseu şi au văzut aceleaşi lucruri pe care le-au văzut şi celelelalte iscoade, totuşi ei s-au întors cu ştiri pozitive şi pline de entuziasm. Nu s-au îndoit nici o clipă că Israel putea să cucerească ţara Canaan. Ei aveau ca temelie pentru ştirile lor, înregistrările istorice despre felul în care Dumnezeu îl protejase pe Israel în deşert. Au admis că da, existau obstacole, dar de asemenea ştiau că nu exista nimic şi nimeni care să-L poată opri pe Dumnezeu. Ei s-au întors spunând: „Da, e adevărat că sunt uriaşi în ţară, dar nu sunt nimic comparativ cu Dumnezeul nostru. Putem să-i cucerim şi pe ei şi ţara lor! Ah, şi a propos, în Canaan chiar curge lapte şi miere!”

5. Cea mai mare diferenţă: Atitudinea! Unica diferenţă între cei ce au adus „ştirile majorităţii” şi cei ce au adus „ştirile minorităţii” era de ordin interior. Ştirile lor atât de diferite reflectează atitudinile lor atât de opuse cu privire la ţară, la făgăduinţele divine, la poporul din Canaan, la munca ce se necesita, la Dumnezeu şi la ei înşişi. Ia în considerare atitudinile Majorităţii: Nu L-au ascultat pe Dumnezeu. Au crezut că ţara nu le oferea nici un viitor. Au dovedit laşitate din cauza fricii lor. L-au ignorat total pe Dumnezeu în ştirile lor. Au suferit de un complex numit “lăcuste”.

6. Care a fost rezultatul? Aceşti zece pesimişti au răspândit îngrijorarea lor prin toată adunarea Israelului. Atitudinile lor putrede au infectat toată adunarea într-o aşa măsură, încât această contaminare spirituală nu a putut fi oprită. Observă pe cine s-a dat vina pentru răspunsul negativ al întregului popor: „Fraţii noştri ne-au muiat inima, zicând: „Poporul acela este mai mare şi mai înalt la statură decât noi” (Deut.1:28). Datorită ştirilor negative ale majorităţii, acest grup de iscoade a privat aproape două milioane de oameni de moştenirea lor din Canaan. Prin influenţa lor veninoasă, cei din Israel au fost duşi din nou în deşert ca să moară acolo, iar Dumnezeu Şi-a oprit împlinirea scopului Său faţă de aleşii Lui pentru încă 40 de ani plini de frustrare.

7. Dacă doar ar fi ascultat Minoritatea! Ia în considerare atitudinea lor pozitivă: • L-au ascultat pe Dumnezeu. • Au insistat să intre şi să pună mâna pe ţară. • Au dovedit un curaj bazat pe credinţă. • Au simţit o siguranţă fără îngrijorare. • S-au văzut pe ei înşişi în relaţie cu Dumnezeu. Care a fost rezultatul? Caleb şi Iosua au supravieţuit acestei generaţii în timp ce celelalte iscoade au pierit în deşert împreună cu restul adulţilor din acea generaţie fără credinţă.

8. Dovada Atitudinii Atitudinea face diferenţa. Dezvoltarea unei atitudini pozitive este primul pas conştient pentru a deveni cu adevărat un lider. Conducerea de succes nu poate fi construită fără acest fundament crucial. Trebuie să analizăm următoarele dovezi ale atitudinii sugerate de cuvintele şi acţiunile lui Iosua şi Caleb: • Atitudinea noastră determină perspectiva noastră asupra vieţii. • Atitudinea noastră determină reacţiile noastre faţă de ceilalţi. • Atitudinea noastră face de multe ori singura diferenţă între succes şi eşec. • Atitudinea noastră de la începutul unei sarcini de îndeplinit va afecta rezultatul ei mai mult decât orice altceva. • Atitudinea noastră poate transforma problemele în binecuvântări. • Atitudinea noastră ne poate da o perspectivă pozitivă care nu este prea des întâlnită în societatea noastră. • Atitudinea noastră nu devine bună în mod automat doar pentru că Îi aparţinem lui Dumnezeu.