Baltagul

1. Baltagul Lumea descrisa, oameni si obiceiuri, experienteinitiatice

2. Satul în care locuiesteVitoria Lipan Satul Vitoriei este un sat tipic de munte, cu ape repezi, ierni cumplite și veri blânde. Este străbătut de râul Tarcău, un râu mare cu firul apei repede. „ Satul risipit pe râpi sub pădurea de brad, căsuțele șindrilite între garduri și răzlogi” erau construite foarte modest, dar adaptate vremurilor și frigurilor de munte. Oamenii se ocupau în principal cu oieritul, fiecare având oi.

3. Obiceiuri În zilele de sărbătoare, sătenii se strâng la hore, unde dansează, se distrează, beau care este o activitate destul de plăcută muntenilor, ei fiind oameni petrecăreți si cu voie bună, însă când e vorba de muncit și de negociat, ei sunt neîntrecuți.

4. Fetele muntence • Fetele obișnuiesc să poarte ie și capul descoperit pentru a se putea vedea cocul lor bogat. Așa este „la modă”, spunea fata Vitoriei, Minodora. Portul popular al fetelor Muntence

5. Supersțitii Semne

6. Semne.Visul • Primele semne rău-prevestitore sunt visele: unul care „a împuns-o în inimă” i-l arăta pe Nechifor Lipan „calare cu spatele întoscătră ea, trecând spre asfintit o revărsare de ape”, iar altă dată l-a visat rău „trecând călare o apă neagră…era cu fața încolo”. Alt semn este și glasul lui Lipan venit din memoria ei afectivă, dar „nu putea să-i vadă chipul”. • Trezindu-se din vis, îngână speriată un nume: „Gheorghiță”. Acesta este numele lui Nechifor, știut doar de Vitoria, primul nume al său, care a fost schimbat la cel de-al doilea botez, când era mic, căzut greu bolnav.

7. Al doilea semn, cocoșul Din bătrâni se spune că dacă un cocoș trece pragul, ieșind din odaie, e semn de plecare. Iată așa s-a întamplat într-o zi, când cocoșul a trecut pragul. Vitoria a considerat această întamplare, un semn de plecare, rămânând încremenită si ganditoare in prag.

8. Lupii • Într-o noapte, târziu, se aude câinele lătrând agitat, și un mârâit amenințător de fiara sălbatică. Gheorghiță a luat pușca speriat din cui și a ieșit pe prispă. Trase două focuri. Fiarele au fugit. Fuseseră doi lupi.

9. Purificarea sufletească Înaintea călatorieisimte nevoia unei purificări sufltești, ține post negru în toate „vinerile negre (…)fără hrană, fără apă, fără cuvant, cu broboada cernită peste gură”. Dintr-o profundă creadință în Dumnezeu, dăruiește mănăstirii Bistrița o icoană cu Sfânta Ana , căreia îi spune în șoaptă „taina ei” și o lasa pe Minodora, fiica ei în grija maicilor.

10. Vrajitorea Vitoria merge la parintele Daniil Miles și refuza sa creada ca sotul ei intarzie la petreceri mai mult de „o zi ori doua”, pentru ca „stie ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urata”. Dragostea puternică pentru Nechifor o determina sa se ducă și la ghicitoarea satului , baba Maranda, dar nu are incradere nici în prezicerile acesteia , ca Nechifor ar fi parasit-o pentru o alta femeie „cu ochii verzi”, așa ca devine tot mai sigură că s-a întamplat o nenorocire.

11. Nunta si botezul • In drumul sau prin Dorna, Vitoria Lipan a intalnit in drumul ei o nuntă si un botez. A intâlnit prima data botezul si apoi nunta care însemnă semn rău. • Normal, conform tradiției știute de Vitoria Lipan prima întalnită ar fi trebuit să fie nunta si apoi botezul. • În ciuda acestei întamplări, Vitoria le-a făcut mirilor o urare din cele mai frumoase, i-a întrebat despre un cioban cu căciula brumărie și, neaflând nimic si-a continuat drumul.

12. Datinile străvechi • Datina inmormantarii si pedepsirea ucigasilorconstituiefapte sugestive pentru caracterizarea indirecta a eroinei. • Ea indeplineste si respecta toate datinile si obiceiurile inmormantariiizvorite dint-o credintastraveche a poporului si se conduce dupa legi nescrise, pentru ca „cine ucide un om nu se poate sa scape de pedeapsa dumnezeiasca”