T E M A INFRACTIUNI DE SERVICIU SAU IN LEGATURA CU SERVICIUL

1. T E M AINFRACTIUNI DE SERVICIU SAU IN LEGATURA CU SERVICIUL

2. Probleme: • LUAREA DE MITĂ – NOŢIUNE, ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE; • DAREA DE MITĂ – CONDIŢII PREEXISTENTE • PRIMIREA DE FOLOASE NECUVENITE – CONŢINUTUL CONSTITUTIV • TRAFICUL DE INFLUENŢĂ – FORME, MODALITĂŢI, SANCŢIUNI

3. BIBLIOGRAFIE : • Constituţia României: art.22, 23, 26, 27 şi 51; • Codul penal al României: modificat şi completat prin Legea nr.278/2006; • O.LOGHIN – Drept penal român, partea specială, vol.I, ed.1994; • T.VASILIU – Codul penal comentat şi adnotat vol I, partea specială, ed.1975; • V.DOBRINOIU şi colectivul – Drept penal, partea specială, Ed.Continent XXI, Bucureşti, 1995; • GH.NISTOREANU şi colectivul – Curs Drept Penal Român, partea specială ed.1999; • V.DONGOROZ – Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român, vol. IV, ed.2003, Uniunea juriştilor din România ; • Revista Dreptul nr.7/2006; • Legea115/1999- republicată, cu modificările şi completările ulterioare; • Legea nr.l88/1999 – privind statutul funcţionarilor publici, republicată -2004; • Legea 78/2000- pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea actelor de corupţie; • Ordonanţa de Urgenţă nr. 124/06.09.2005 privind modificarea şi completarea Leg.78/2000; • Culegere de acte normative privind prevenirea şi combaterea corupţiei - Editura M.A.I. 2002 ;

4. LUAREA DE MITĂ 1. Conţinutul legal. • Luarea de mită este prevăzută în art. 254 C. PEN. şi constă în fapta funcţionarului, care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

5. 2. Condiţii preexistente • A. Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale a căror normală naştere, desfăşurare şi dezvoltare sunt condiţionate de exercitarea cu probitate de către toţi funcţionarii a atribuţiilor de serviciu.

6. Obiectul material. • La infracţiunea de luare de mită lipseşte de regulă obiectul material,totuşi atunci când funcţionarul a efectuat actul pentru a cărui îndeplinire a primi mita, dacă acest act priveşte un obiect material acesta va fi în acelaşi timp şi obiectul material al infracţiunii.

7. B.Subiecţii infracţiunii. • a) Subiectul activ la luarea de mită este calificat, ca fiind un funcţionar în sensul art. 147 C. P.

8. b)Subiectul pasiv este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o unitate din cele prevăzute la art. 145 C. P. sau orice altă persoană juridică în serviciul căreia făptuitorul îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu şi a cărei imagine a fost puternic afectată, ştirbită prin fapta funcţionarului public (sau funcţionarului).

9. 3. Conţinutul constitutiv • A.Latura obiectivă.a)Elementul material la luarea de mită se poate realiza atât prin acţiune, cât şi prin inacţiune. • În ceea ce priveşte acţiunea, modalităţile normative prevăzute de lege sunt pretinderea, primirea de bani sau alte foloase ori acceptarea acestora. • Inacţiunea constă în nerespingerea de către funcţionarul public (sau funcţionar) a unei promisiuni având ca obiect bani sau alte foloase.

10. Urmarea socialmente periculoasă la infracţiunea de luare de mită constă în crearea unei stări de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu într-un organ sau într-o instituţie de stat, într-o unitate dintre cele prevăzute la art. 145 C. P. sau în orice altă persoană juridică. • Urmarea imediată întotdeauna rezultă din materialitatea faptei, deoarece legea nu condiţionează existenţa infracţiunii de producerea unei urmări.

11. B.Latura subiectivă. • Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă.

12. 4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni • A.Forme. • Luarea de mită fiind o infracţiune intenţionată comisivă, este susceptibilă de toate formele imperfecte ale infracţiunii. • Actele de pregătire, „acceptarea” şi „nerespingerea promisiunii” sunt considerate ca făcând parte integrantă din conţinutul infracţiunii. • Tentativa la infracţiunea de luare de mită ar fi posibilă în varianta „primirii”, dar la acest moment infracţiunea ar putea fi deja consumată în forma acceptării promisiunii sau nerespingerii acesteia.

13. B.Modalităţi. • În varianta normativă prezentă în art. 254 alin. (1) C. P. există două modalităţi, şi anume: pretinderea sau primirea de către un funcţionar de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin, iar a doua constă în acceptarea sau nerespingerea de către un funcţionar a promisiunii de foloase necuvenite.

14. C.Sancţiuni • Pentru infracţiunea prevăzută în art. 254 alin. (1) C. P. pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, iar pentru varianta prevăzută în alin. (2), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

15. DAREA DE MITĂ • 1. Conţinutul legal • Infracţiunea de dare de mită este prevăzută în art. 255 C. P. şi constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui funcţionar public (sau funcţionar) direct sau indirect, în scopul determinării acestuia să îndeplinească, să nu îndeplinească un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, sau de a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu.

16. 2. Condiţii preexistente • A.Obiectul infracţiunii. • a)Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale a căror naştere, normală desfăşurare şi dezvoltare nu ar fi posibilă fără asigurarea unei comportări cinstite din partea funcţionarilor în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi fără combaterea acţiunilor de corupţie săvârşite cu privire la aceşti funcţionari. • b)Obiect material la această infracţiune nu există.

17. B.Subiecţii infracţiunii. • a)Subiect activ la această infracţiune poate fi orice persoană, legea necerând nici o calitate specială. • Darea de mită poate fi comisă atât direct de către mituitor, cât şi indirect, prin intermediar, în acest caz fiind necesar ca promisiunea, oferta sau folosul să ajungă la funcţionar, să nu rămână la intermediar.

18. b)Subiect pasiv al infracţiunii de dare de mită este orice unitate din cele prevăzute la art. 145 C. P. sau o persoană juridică privată, în al cărui serviciu îşi desfăşura activitatea funcţionarul căruia i se promite, i se oferă sau i se dă mită. • Subiect pasiv poate fi şi funcţionarul, în situaţia în care el respinge promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, prin fapta mituitorului, fiind atins şi prestigiul funcţionarului, creându-se suspiciunea că acesta, în anumite cazuri, ar putea fi mituit.

19. 3. Conţinutul constitutiv • A.Latura obiectivă. • a)Elementul material se prezintă sub forma a trei acţiuni şi anume promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase. • Promisiunea presupune asumarea unui angajament de către o persoană, de a remite în viitor bani sau alte foloase unui funcţionar public (sau funcţionar). • Prin oferire se înţelege a prezenta, a etala, a înfăţişa anumite obiecte, bani, bunuri sau alte foloase, unui funcţionar public urmând ca acesta să le primească pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act ce intră în atributele sale de serviciu.

20. Darea de bani sau alte foloase constă în acţiunea mituitorului de a preda în mâna funcţionarului mituit aceste valori, ceea ce în mod necesar presupune şi săvârşirea infracţiunii corelative de luare de mită, de către acest funcţionar. • Darea de mită se poate efectua atât direct, cât şi indirect, prin intermediar.

21. b) Pentru întregirea laturii obiective se cer a fi îndeplinite următoarele cerinţe esenţiale: • În primul rând, existenţa infracţiunii presupune ca întotdeauna promisiunea, oferirea sau darea să aibă ca obiect bani, bunuri sau alte foloase. • A doua cerinţă constă în aceea ca banii sau foloasele primite, oferite sau date să fie necuveniţi adică să nu fie datoraţi în mod legal funcţionarului sau unităţii din care acesta face parte şi să constituie plata sau răsplata în vederea efectuării unui act determinat. • Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase trebuie să aibă loc înainte ca funcţionarul să îndeplinească sau nu îndeplinească un act, sau cel mai târziu în timpul îndeplinirii acelui act. • O ultimă cerinţă se referă la faptul că actul în vederea căruia se dă mită poate fi unul licit sau ilicit.

22. Urmarea socialmente periculoasă constă în producerea unei stări de pericol, concretizată în crearea posibilităţii ca un funcţionar să îndeplinească în mod incorect sau să nu îndeplinească un act ce intră în atribuţiile de serviciu ale acestuia. • d)Legătura de cauzalitate există dacă se probează că activitatea mituitorului a creat în concret, posibilitatea încălcării îndatoririlor de serviciu, de către funcţionarii publici (sau funcţionarii), care îşi desfăşoară activitatea într-o anume unitate sau persoană juridică.

23. B.Latura subiectivă. • Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă, deoarece făptuitorul îşi dă seama că promiţând, oferind sau dând unui funcţionar bani sau alte foloase necuvenite, săvârşeşte asupra acestuia un act de corupere, care creează o stare de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu, urmare a cărei producere o doreşte sau uneori acceptă posibilitatea producerii ei.

24. C.Cauze care exclud existenţa infracţiunii. • Conform art. 255 alin. (2), fapta de dare de mită nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mită.

25. 4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Cauză de nepedepsire • A.Forme. La această infracţiune tentativa nu este posibilă, darea de mită fiind o infracţiune cu consumare anticipată. • B.Modalităţi. Darea de mită cuprinde următoarele modalităţi normative: – promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite; – oferirea de bani sau alte foloase; – darea de bani sau alte foloase.

26. C.Sancţiuni. Pedeapsa prevăzută pentru această infracţiune este închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar dacă pedeapsa efectiv aplicată de instanţă este mai mare de 2 ani, se poate dispune şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi (art. 64 C. P.). • D.Cauză de nepedepsire. Conform art. 255 alin. (3) C. P., mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta, mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.

27. PRIMIREA DE FOLOASE NECUVENITE • 1. Conţinutul legal • Infracţiunea este prevăzută în art. 256 C. P. şi constă în primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia.

28. 2. Condiţii preexistente • A. Obiectul infracţiunii. • a)Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale care asigură normala desfăşurare a activităţii unei unităţi sau instituţii de stat sau publice, sau a altor persoane juridice, lucru care nu ar fi posibil fără un comportament cinstit şi corect al funcţionarilor, chiar şi după îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu de către aceştia. • b)Obiect material în cazul acestei infracţiuni nu există. • B. Subiecţii infracţiunii. • a)Subiectul activ al infracţiunii, aşa cum rezultă din interpretarea art. 256 C. P., este circumstanţiat, putând fi un funcţionar public (sau funcţionar).

29. b)Subiect pasiv la această infracţiune poate fi un organ sau o instituţie de stat, o unitate din cele prevăzute la art. 145 C. P., precum şi orice altă persoană juridică unde îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public (sau funcţionarul) care se face vinovat de primirea de foloase necuvenite.

30. 3. Conţinutul constitutiv A. Latura obiectivă a)Elementul material constă într-o acţiune de primire a unor bani sau foloase de către un funcţionar public (sau funcţionar), după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia.

31. b) Pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii este necesar a fi îndeplinite următoarele cerinţe esenţiale: •  În primul rând, se cere ca banii, bunurile sau foloasele primite de funcţionar să fie necuvenite, adică să aibă caracter de retribuţie, de recunoştinţă pentru îndeplinirea unui act determinat. • Foloasele sunt considerate necuvenite atât în situaţia când a fost îndeplinit un act gratuit, funcţionarul primind bani sau bunuri de la beneficiar, cât şi atunci când funcţionarul, conform dispoziţiilor legale, trebuia „retribuit” (mai exact este vorba despre plata unei sume în contul unităţii pentru eliberarea unui act – de exemplu eliberarea unei adeverinţe de licenţă, foaie matricolă pentru care se percep anumite taxe), dar acesta primeşte o sumă de bani peste ceea ce se datora în mod legal. •  A doua cerinţă este legată de momentul remiterii foloaselor necuvenite. Astfel, cerinţa este îndeplinită dacă banii, bunurile sau alte foloase au fost remise funcţionarului după ce acesta a îndeplinit un act conform atribuţiilor de serviciu, cu condiţia să nu fi existat anterior între ei vreo înţelegere în acest sens. În funcţie de acest moment se stabileşte încadrarea juridică a faptei.

32. c)Urmarea socialmente periculoasă se prezintă sub forma unei stări de pericol la adresa unităţii de stat, autorităţii publice sau persoanei juridice din care face parte funcţionarul, prin afectarea imaginii şi ştirbirea prestigiului unităţii de stat, autorităţii publice sau persoanei juridice. • B. Latura subiectivă. • Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte fapta incriminată în art. 256 C. P. este atât intenţia directă, cât şi cea indirectă, întrucât în momentul săvârşirii faptei nu este obligatoriu ca funcţionarul să urmărească crearea unei stări de pericol pentru prestigiul unităţii din care face parte, fiind suficient ca el să accepte posibilitatea producerii unei asemenea urmări.

33. 4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni • A. Forme. La această infracţiune este posibilă tentativa sub forma întreruptă, dar legea nu o pedepseşte. • Infracţiunea se consumă atunci când, după îndeplinirea actului, făptuitorul pri­meşte foloasele direct sau indirect. • De asemenea, putem întâlni şi forma continuată, când funcţionarul, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, după ce a îndeplinit mai multe acte, primeşte de la diferite persoane, beneficiare ale actelor respective, diferite bunuri, foloase sau chiar bani, la diferite intervale de timp. • B.Modalităţi. Primirea de foloase necuvenite are o singură modalitate normativă. • Pot exista numeroase modalităţi faptice determinate de natura şi importanţa actu­lui efectuat, de cuantumul foloaselor primite sau de modalitatea de primire a acestora (direct sau indirect), toate acestea fiind avute în vedere la stabilirea pericolului social concret şi în procesul de individualizare a răspunderii penale (mai ales în ceea ce priveşte dozarea pedepsei).

34. C.Sancţiuni. Infracţiunea prevăzută în art. 256 C. P. se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, indiferent că fapta este săvârşită de un funcţionar public (art. 147 alin. 1 C. P.) sau de un funcţionar (art. 147 alin. 2 C. P.). • De asemenea, instanţa poate aplica şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi (art. 64 C. P.) dacă pedeapsa principală cu închisoarea este mai mare de 2 ani. • Conform art. 256 alin. (2) C. P., cu privire la banii sau bunurile primite de funcţionar se dispune confiscarea specială, acestea fiind considerate conform art. 118 lit. a) C. P., „lucruri dobândite prin comiterea infracţiunii”.

35. Instanţa poate aplica şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi (art. 64 C. P.) dacă pedeapsa principală cu închisoarea este mai mare de 2 ani. • Conform art. 256 alin. (2) C. P., cu privire la banii sau bunurile primite de funcţionar se dispune confiscarea specială, acestea fiind considerate conform art. 118 lit. a) C. P., „lucruri dobândite prin comiterea infracţiunii”.

36. TRAFICUL DE INFLUENŢĂ • 1. Conţinutul legal • Infracţiunea de trafic de influenţă este prevăzută în art. 257 C. P. şi constă în primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

37. 2. Condiţii preexistente • A.Obiectul infracţiunii. • a)Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale privitoare la desfăşurarea activităţii unităţilor publice sau private în condiţii care să asigure încrederea şi prestigiul de care trebuie să se bucure personalul acestora. • b)Obiect material în cazul acestei infracţiuni nu există, banii sau foloasele pretinse sau primite de subiectul activ, constituind lucruri date pentru săvârşirea infracţiunii, care vor fi supuse confiscării speciale. • B. Subiecţii infracţiunii. • a)Subiect activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public (sau funcţionar) aceste aspecte nefiind condiţii ale subiectului acţiunii, ci mijloace prin care se săvârşeşte infracţiunea.

38. b)Subiect pasiv este în primul rând un organ sau o instituţie de stat, o unitate din cele la care se referă art. 145 C. P. sau orice altă persoană juridică în al cărei serviciu se găseşte funcţionarul public (sau funcţionarul) pentru a cărei influenţare subiectul activ primeşte sau pretinde bani sau alte foloase. • În secundar, subiect pasiv este chiar funcţionarul public (sau funcţionar) a cărui imagine este denaturată prin săvârşirea faptei de către traficantul de influenţă.

39. 3. Conţinutul constitutiv • A.Latura obiectivă. a) Elementul material se poate realiza prin trei acţiuni distincte, şi anume primire, pretindere sau acceptarede promisiuni de daruri, direct sau indirect, în vederea determinării unui funcţionar să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. • Primirea presupune o activitate de preluare de către făptuitor a unei sume de bani sau a unor bunuri, în mod direct sau prin intermediul altei persoane. • Pretinderea presupune din partea subiectului activ, formularea unei cereri, în mod tacit sau expres, de a i se da o sumă de bani sau bunuri. • Acceptareade promisiuni sau daruri presupune manifestarea acordului cu privire la promisiunile făcute de cumpărătorul de influenţă.

40. Toate cele trei modalităţi ale elementului material se pot săvârşi în mod direct sau indirect, iar primirea, pretinderea de bani sau foloase, precum şi acceptarea de promisiuni de daruri se face atât în interesul subiectului, cât şi pentru altul. • b) Pentru întregirea laturii obiective este necesar a fi îndeplinite mai multe cerinţe esenţiale. • În primul rând, făptuitorul trebuie să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă.

41. A doua cerinţă esenţială este aceea ca făptuitorul să promită intervenţia sa pe lângă un funcţionar public (sau funcţionar). • A treia cerinţă esenţială constă în aceea ca acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă să fie realizată mai înainte ca funcţionarul pe lângă care s-a promis că se va interveni, să fi îndeplinit actul care îl interesează pe cumpărătorul de influenţă, sau cel târziu în timpul îndeplinirii acestuia.

42. c)Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol ce se creează în legătură cu bunul mers al unui organ sau al unei instituţii de stat, al unei unităţi din cele la care se referă art. 145 sau al unei alte persoane juridice. • De asemenea, urmarea constă şi în starea de pericol cu privire la prestigiul şi onoarea funcţionarilor publici (sau funcţionarilor). • B. Latura subiectivă. • Forma de vinovăţie cu care se comite această infracţiune este intenţia directă.

43. 4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni • A.Forme. În cazul acestei infracţiuni sunt posibile atât actele pregătitoare, cât şi tentativa, dar ele nu sunt incriminate de lege. • B. Modalităţi. Infracţiunea se prezintă sub forma a trei modalităţi normative: primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, acceptarea de promisiuni privind bani sau alte foloase şi, în sfârşit, acceptarea de daruri.

44. C.Sancţiuni. • Pedeapsa principală este închisoarea de la 2 la 10 ani. • Poate fi aplicată şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, dacă pedeapsa pronunţată de instanţă este mai mare de 2 ani.

45. SFÎRŞIT