2.2. Metode de observare statistică

1. următorul precedentul primul ultimul .pdf cuprins 2.2. Metode de observare statistică În practică, observarea st-că se realizează în forme variate, potrivit naturii fenomenelor studiate, scopului urmărit, modului de organizare a activităţii economico-sociale şi mijloacelor tehnice de prelucrare. Aplicarea şi valorificarea corectă a observării necesită clasificarea şi evidenţierea deosebirilor calitative dintre diferitele forme şi modalităţi de realizare a observării statistice. Fig.1 Criterii de clasificare a observărilor statistice

2. următorul precedentul primul ultimul cuprins Principalele modalităţi de realizare a observării statistice sunt: observarea directă observarea pe bază de documente. Observarea directă se bazează pe contractul direct, nemijlocit, cu unităţile de înregistrat (numărare, constatare, etc.). De exemplu, stabilirea periodică a stocurilor de marfă presupune numărarea, cântărirea, măsurarea lor. O formă a observării directe o constituie observarea pe bază de chestionare , folosită în special în studiul cererii de consum a populaţiei (anchete statistice). Observarea pe bază de documente presupune preluarea de date din evidenţa tehnico-operativă, contabilă şi st-că. Astfel, aspectele legate de intrările şi ieşirile de mărfuri, numărul de salariaţi, materiile prime pentru preparatele culinare se iau din facturi, fişe de pontaj, bonuri de materiale, etc. Metodele de observare se diferenţiază în funcţie de necesităţile cunoaşterii şi de numărul elementelor din colectivitatea cercetată care sunt supuse înregistrării în două clase: metode de observare totală (rapoarte statistice, recensăminte, inventarieri ale stocului de marfă, etc.). şi metode de observare parţiale (selecţia st-că, observarea părţii principale etc.).

3. următorul precedentul primul ultimul cuprins Sistemul rapoartelor statistice constituie o formă fundamentală de observare totală realizată pe bază de documente. Utilizarea rapoartelor statistice presupune obligativitatea tuturor unităţilor economico-sociale din sectorul public de a înregistra şi raporta periodic pe documente oficiale, tipizate indicatorii specifici pentru activitatea desfăşurată. Unitate de observare în domeniul activităţii comerciale şi turistice poate fi societatea comercială. Sursa de date o constituie documentele primare şi evidenţa centrală. Sistemul rapoartelor statistice poate fi considerat ca o metodă de observare totală, realizată pe baza de documente, care surprind fenomenul în continua sa evoluţie, cu o periodicitate bine precizată pentru completarea şi transmiterea datelor, cu responsabilitatea stipulată prin lege pentru cei care semnează asupra autenticităţii datelor. Recensământul este metoda cea mai complexă de realizare a observării totale, folosită din cele mai vechi timpuri. El este în fond o fotografiere a fenomenului la un moment dat, prin care se realizează culegerea datelor după criterii unitare şi simultan la toate unităţile colectivităţii cercetate. Rezultă că este o observare totală cu o anumită periodicitate, care caracterizează static fenomenului studiat. Organizarea şi desfăşurarea unui recensământ trebuie să fie riguros elaborată, ridicând o serie de probleme metodologice speciale şi anumite măsuri organizatorice.

4. următorul precedentul primul ultimul cuprins Toate aceste probleme se verifică prin organizarea unui recensământ de probă, efectuat de către organele speciale. În mod obişnuit, recensământul se referă la populaţie, dar se poate folosi şi în alte domenii de activitate. În comerţ, de exemplu, se foloseşte pentru cunoaşterea bazei materiale. Recensămintele reţelei comerciale se referă la numărul, mărimea şi înzestrarea cu echipament specific a societăţilor comerciale (mobilier comercial, instrumente de măsurare şi cântărire alte aparate auxiliare în activitatea de vânzare). Inventarierea st-că a stocului de mărfuri poate fi considerată un recensământ, deoarece serveşte cunoaşterii exhaustive, cuprinde toate unităţile colectivităţii (produsele existente în stoc) şi se realizează prin observarea directă a stocului existent în întreprindere (sau magazin) la un moment dat. Observările parţiale presupun cunoaşterea fenomenelor studiate pe baza înregistrării unei părţi din colectivitatea generală. În domeniul comerţului şi al turismului observările parţiale sunt întâlnite mai frecvent sub denumirea de selecţii şi anchete sau sondaje de opinii. Ele se folosesc în studiul cererii de consum a populaţiei pe piaţa internă, precum şi a factorilor care o influenţează. Observările parţiale de tipul selecţiilor statistice se bazează pe formarea unui eşantion reprezentativ, în vederea caracterizării întregii colectivităţi.