Markerii tumorali î n laboratorul clinic

1. Markerii tumorali în laboratorul clinic Prof. dr. Minodora Dobreanu

2. Incidenţa cancerului 10 milioane cazuri noi /an (prognoza OMS în urmatorii 20 de ani: creştere la 15 milioane cazuri noi /an) 7 milioane decese /an (prognoza OMS în urmatorii 20 de ani: creştere la 10 milioane decese /an)

3. Ce îşi propune cursul ! ? • Clarificarea definiţieiantigenelor tumorale • Clarificarea definiţiei markerilor tumorali • Semnificaţia unor markeri frecvent uzitaţi: AFP、CEA、PSA / fPSA、CA125、CA19-9, CD 15-3, CA 72-4, TPA,proteinele Bence-Jones, Feritina • Reguli de bază în testarea markerilor tumorali in practica clinică

4. 1. Antigene tumorale • TSA-Tissue Specific Ag - Antigene care aparţin doar celulelor tumorale • TAA-Tissue Associated Ag - Antigene care aparţin şi celulelor normale • Deşi nu toate celule neoplazice dispun de markeri deosebiţi de cei fiziologici, la majoritatea pot fi identificate structuri antigenice diferite, numite neoantigene. Aceste structuri pot fi înşirate în următoarele 2 grupe: • Antigenele retrogenetice: în condiţii fiziologice ele sunt exprimate exclusiv pe suprafaţa celulelor embrionare, dar nu şi a celor de după naştere→ antigene oncofetale (-fetoproteina (AFP) şi antigenul carcinoembrionar (CEA); pot reapare după naştere • Antigenele de diferenţiere: apar numai într-o fază determinată a maturaţiei unor serii celulare (elementele imature din leucemii).

5. Antigenele de diferenţiere • Pentru leucemii acute: • LLA: CD10 (CALLA)-forma comună; CD19, TdT(n) *- forma null • LLA cu preB: CD19, lanţuri m libere intracitoplasmatic • LLA cu T: CD3 (citoplasmatic), CD7, TdT(n) • LMA: CD13, CD33, mieloperoxidaza * Terminal deoxynucleotidyl transferase (nuclease) • Pentru leucemii cronice: • LLC cu B: CD19, CD21, CD5, CD23 • Sindromul Sezary: CD3, CD4 • LLC cu T: CD3, CD8 TdT-CD34-HLADR-CD19-CD10-CD79b-cym Ig-FMC7-CD5-CD23-CD22-sIg-CD38

6. 2. Markeri tumorali - definiţie Markerul tumoraleste substanţa produsă de către un ţesut tumoral, care rămâne în / pe celula producătoare (markeri celulari, de ex.crz Ph,p53, receptori hormonali) sau este secretată în umorile înconjurătoare (markeri umorali /solubili în lichide biologice) şi a cărei identificare / dozare este utilă in diagnosticul sau management-ul clinical afecţiunilor canceroase.

7. 2. Markeri tumorali - istoric • 1846 - proteina Bence Jonesa fost descrisăca marker pentrumielomul multiplu • 1930 - gonadotropina chorionică (hCG) a devenit un test standard, iniţial în diagnosticul şi apoi în monitorizareachoriocarcinomului • 1963 - AFP a fost identificatăca marker pentrucarcinomul hepatoceluar(Tatarinov) • 1965 -CEA a fost identificatca antigen oncofetal şi exploatat clinic (Gold şi Freedman). • din 1975 – tehnica anticorpilor monoclonali este folosită pentru a descoperi noi markeri tumorali (Kohler si Milstein)

8. 2. Markeri tumorali - utilitate • screening– populaţie la risc(Calcitonina in familii cu afecţiuni neoplazice endocrine multiple tip 1, AFP la pacienţii cu ciroze hepatice alcoolice - risc înalt de carcinom hepatocelular) • diagnosticul tumorilor, pentru completarea simptomatologiei clinice (5 HIAA urinar în sindr. carcinoide) • stabilirea prognozei(în unele cazuri, concentraţia markerului este în strânsă relaţie cu masa ţesutului tumoral) • monitorizarea răspunsului la tratament chirurgical, chimioterapic sau radioterapic • stabilirea recurenţei / recăderii / metastazării

9. 2. Marker-ul tumoral ideal Efectuat din sânge sau alt lichid uşor de prelevat, cu rezultat pozitiv doar pentrupacienţii cu cancer (SPECIFICITATE), corelat cu stadiulşi răspunsul la tratament (SENSIBILITATE), uşor de măsurat şi reproductibil. Sp=[RN/(RN+FP)]x100 Se=[RP/(RP+FN)]x100 NU EXISTĂ MOMENTAN Markeri Tumorali IDEALI !!

10. 2. Marker-ul tumoral ideal Specificitatea (Sp) unui test diagnostic - este probabilitatea ca un individ fără boala respectivă să aibă rezultatele testului negative: Sensibilitatea (Se) unui test diagnostic - este probabilitatea ca un individ bolnav să aibă rezultatele testului pozitive:

11. 2. Marker-ul tumoral ideal - caracteristici Rata fals negativă (RFN) - este probabilitatea ca un individ bolnav să aibă rezultatele testului negative: RFN=[FN/(FN+RP)]x100 Rata fals pozitivă (RFP) - este probabilitatea ca un individ fără boala respectivă să prezinte rezultate pozitive ale testului: RFP=[FP/(FP+RN)]x100 Valoarea predictivă pozitivă (VPP), sau probabilitatea posttest, este probabilitatea ca un individ cu valori pozitive ale testului să prezinte boala (~ Sp crescută a testului): VPP=[RP/(RP+FP)]x100 Valoarea predictivă negativă (VPN) - este probabil. ca un individ cu valori negative ale testului să nu aibă boala (~ Secrescutăa testului): VPN=[RN/(RN+FN)]x100 Acurateţea globală a testului (AG) - este probabilitatea globală ca valorile pozitive sau negative ale testului să identifice corect prezenţa/absenţa bolii: AG=[(RN+RP)/(RN+RP+FN+FP)]x100

12. 2. Caracteristicile unui marker tumoral ideal • sensibilitate 100% - capacitatea de a identifica toţi pacienţii cu tumoră, în stadiu cât mai precoce; • specificitate 100% - capacitatea de a discrimina între indivizii sănătoşi şi cei cu neoplazii; • specificitate de organ – capacitatea de a localiza tumora; • corelaţie între concentraţia serică a markerului şi stadiul tumorii; • capacitatea de a indica modificările induse de tratament; • capacitate prognostică în funcţie de concentraţie. Valoarea cut off: este valoarea concentraţiei la care sensibilitatea şi specificitatea metodei sunt optime. De obicei corespunde concentraţiei la care specificitatea este de minimum 80%

13. 3. Markeri tumorali – clasificare – utilitate în practica clinică • Antigene oncofetale – CEA şi AFP • B. Carbohidraţi – CA 15-3, CA 19-9, CA 125, CA 72-4, TPA, PSA • C. Hormoni– hCG, Calcitonina • D. Proteine non-oncofetale – Tireoglobulina, Feritina, b2-mg, S-100, Bence Jones • E. Enzime – NSE, TK • F. Markeri genetici – p53

14. 3A. Antigene oncofetale – CEA • În viaţa embrionară se produce în pancreas şi în tractul gastro-intestinal. • Este o glicoproteină complexă – 180 kD cu 45-60% carbohidraţi, fixată în membrana celulei neoplazice (de unde se eliberează în sânge) • S-au descris cel puţin 6 epitopi (heterogenitatea se datorează conţinutului variabil în glucide) • Valori normale serice: 0-4,6 ng/ml, Fumători : < 10 ng/ml • Timpul de înjumătăţire în ser : 1-2 săptămâni • Valori crescute se întâlnesc în carcinoame ale tractului gastro-intestinal: colo-rectal, pancreatic, gastric şi pulmonar, mamar, cervical, ovarian. • în urină, concentraţii de peste 35 ng/ml (dacă infecţia urinară este exclusă) poate indica un carcinom al vezicii urinare • valori crescute în lcr, apar în metastaze cerebrale

15. 3A. Antigene oncofetale – CEASensibilitatea în tu. primare şi secundare • Se/Sp sunt modeste – nu se poate utiliza în scop de screening • Concentraţia plasmatică a markerului se corelează destul de slab cu masa tumorală • Persistenţa valorilor patologice postoperator indică o tumoră reziduală

16. 3A. Antigene oncofetale – AFP Este o glicoproteină de origine oncofetală, cu masa moleculară 70 kD (conţine 4% carbohidraţi), sinteza ei fiind suprimată la adult. În cursul vieţii intrauterine se formează în sacul vitelin, iar mai târziu în ficat şi tract gastro-intestinal (sinteza max - în săpt 14-20), fiind o proteină plasmatică; în serul mamei concentraţia max este atinsă în săpt 35-38). Valori normale: < 5 ng/ml (< 3,5 U/ml) la adult 2-5 mg/ml la făt, < 500 ng/ml la femeia gravidă Raportul normal al concentraţiei de AFP în : serul fetal : lichidul amniotic : serul matern = 10.000 : 100 :1 Timpul de înjumătăţire: 5 zile Valori crescute (peste 500 ng/ml): carcinom hepatocelular (poate fi utilizată şi pentru screening la persoane AgHBs+), testicular, moderat crescute: în neoplazii testiculare, ovariene, retro­peritoneale, mediastinale şi în boli non-maligne: hepatita alcoolică, ciroza hepatică, hepatita acută virală, hepatita cronică activă

17. 3A.Sensibilitatea AFP în diverse afecţiuni tumorale şi non-tumorale

18. 3B. Antigene carbohidraţi – CA CA 125 (1981) este o glicoproteină cu masa moleculară de 200 kD, produsul genei MUC16, prezentăîn 80 %din carcinoamele ovariene nemucinoase (seroase, nediferenţiate). Este prezent în epiteliul: ovarian, pancreas, vezica biliară, stomac, bronhii, rinichi, colon. Se găseşte în cantităţi crescute în lichidul amniotic, laptele şi serul femeilor însărcinate. Valori normale: 0-35 U/ml. Interval de graniţă: 35-65 U/ml. Timpul de înjumătăţire în ser: 2-6 zile. Sensibilitatea în stadiile I şi II este în medie de 65%; în stadiile III si IV de 85% În cazul tu mucinoase (10% din carcinoamele ovariene), sensibilitatea este mică; este mai sigură combinarea CA 125 cu CA 72-4

19. CA 125 Cauza frecventă a rezultatelor fals pozitive este endometrita, diabetul zaharat, ciroza hepatică, insuficienţa renală cronică. Este indicat mai ales pentru monitorizarea evoluţiei boliişi a terapiei. Dacă nivelul CA 125 rămâne în mod constant peste 100U/ml şi/sau dacă două testări succesive (la 1-2 săpt. interval) arată o creştere cu 50% a concentraţiei acestui marker, atunci probabilitatea ca boala să fie progresivă este de > 90%.

20. Ag gastro-intestinalCA 72-4 Este o GP (400 kD), identificată cu 2 AcMo (CC49, B72.3). Este prezent în: stomac, ovare, celule epiteliale pulmonare. Valori normale: 0-8 ng/ml. Timp de înjumătăţire: 4-6 zile Este indicat în carcinom colo-rectal, gastric, ovarian, endometrial, mamar şi adenocarcinom pulmonar. Există o corelaţie mai exactă între CA 72-4 şi stadiile bolii, comparativ cu valorile CEA şi CA19-9. CA 72-4 poate fi folosit pentru monitorizarea carcinomului gastric postoperator pentru că indică devreme recidiva bolii.

21. Ag gastro-intestinalCA 19-9 Sensibilitatea CA 19-9 în diverse afecţiuni tumorale Este un gangliozid, prezent numai la persoanele cu antigenele de grup sanguin Lewis prezente. Persoanele cu grup sanguin relativ rar, Lewis - (3-5% din populaţie) nu dispun de sialyl-transferaza necesară pentru sinteza CA19-9. La aceste persoane CA19-9 rămâne la valori foarte scăzute, chiar dacă este prezentă o neoplazie. La astfel de persoane markerul tumoral recomandat este CA 50. CA19-9 este prezent în celulele epiteliale şi mucoase: pancreas, stomac, intestin Valori normale: 0-37 U/ml. Timp de înjumătăţire: 4-6 zile. Intervalul de graniţă: 37-100 U/ml – poate fi întâlnit atât la persoane cu boli benigne, cât şi cu boli maligne. Valori > 63 U/ml: probabilitatea ca boala să fie de natură malignă este de 95% CA19-9 este markerul de primă linie în carcinomul pancreatic. În alte boli maligne prezintă o sensibilitate mai scăzută Specificitatea CA 19-9

22. CA 15-3 • Este o mucină (GP) polimorfăepitelială (300 - 450 kD) • A fost identificat cu 2 Ac Modiferiţi: • 115 D8 (obţinut prin imunizare cu lipide din laptele uman) şi • DF3 (prin imunizare cu membrana celulelor din cc mamar). • Valori normale: 0-22 U/ml • Timpul de înjumătăţire: 4-6 zile • Peste 40 U/ml probabilitatea neoplaziei este de 80%. • Are o sensibilitate semnificativ mai mare în comparaţie cu CEA în detectarea cc mamar aflat în diferite stadii Sensibilitatea CA 15-3 şi CEA în diverse stadii ale cc mamar

23. CA 15-3 • CA 15-3 este folosit pentru monitorizare postoperatorie, pentru că indică recidiva cu câteva luni înainte ca diagnosticul clinic să fie posibil. • „Lead time” este perioada de timp care trece de la prima creştere a concentraţiei markerului şi până când detectarea clinică a recăderii devine posibilă. Valoarea CA 15-3 în monitorizarea postoperatorie

24. Specificitatea CA 15-3

25. Antigenul polipeptidic tisular (Tissue Polypeptide Antigen) - TPA Sensibilitatea TPA în diverse tumori maligne • Este un antigen asociat tumorilor universal, deoarece prezintă valori crescute indiferent de locul tumorii. • Este un polipeptid cu masa moleculară de 180 kD, fiind de fapt un amestec de citocheratine: • Citocheratina 19 - 44%; • Citocheratina 18 - 36%; • Citocheratina 8 - 20%. • Este prezent în: ţesuturile fetale, placentă, epiteliul organelor cavitare. • Valori normale în ser: 0-90 U/l, iar în urină: < 500U/l • Timp de înjumătăţire: 1 zi • TPA este sintetizat în faza S a ciclului celular şi concentraţia TPA se corelează cu proliferarea tisulară. • Poate fi identificat în urină, salivă, lichidul de lavaj bronho-alveolar, ascită. Aceste determinări sunt de multe ori mai valoroase decât determinările din ser.

26. Antigenul polipeptidic tisular - TPA Sensibilitatea TPA în comparaţie cu alţi markeri în câteva tumori frecvente Specificitatea este medie / slabă. TPA creşte frecvent în inflamaţii, infecţii respiratorii, diabet, hepatită, pancreatită, ciroză hepatică. Este folosit şi singur în acele cazuri în care nu există alţi markeri specifici (ex. tumorile vezicii urinare). Combinat cu alţi markeri tumorali, poate creşte semnificativ eficacitatea diagnostică. În contrast cu ceilalţi markeri, a căror concentraţie se corelează cu masa tumorală, TPA indică activitatea actuală a tumorii, de aceea mai este numit şi ”antigen de proliferare”. Sensibilitate (%):+ = 0-20 , ++= 21-40 , +++ = 41-60 , ++++ = 61-80

27. Antigenul specific prostatic (Prostate-Specific Antigen)- PSA • Este o glicoproteină cu masa moleculară de 36 kD (Wang et al 1977), sintetizată de celulele epiteliale prostatice şi secretată în lichidul seminal. • Valori normale: 0-2,5 ng/ml, iar cut-off: 3 ng/ml • Timp de înjumătăţire: 1-2 zile. • Valori crescute apar în boli benigne (prostatită, hipertrofie de prostată) şi în carcinom de prostată. • In intervalul 4-10 ng/ml, pentru excluderea dg de hipertrofie benignă, se recomandă dozarea free PSA • Este un marker specific de organ, care poate fi folosit şi pentru screening-ul grupelor de risc (bărbaţi cu vârste cuprinse între 50-70 ani), mai ales în asociere cu tuşeul rectal • PSA poate fi folosit şi pentru monitorizarea terapiei şi detectarea recidivelor.

28. 3C. MARKERI TUMORALI – HORMONI • Sinteza de hormoni peptidici este o trăsătură comună a celulelor canceroase. Cele mai multe studii se referă la cancerul bronşic: 10% din pacienţii cu această boală prezintă sinteză ectopică de hormoni. • Tumorile celulelor APUD („amine precursor uptake and decarboxylation”) - “APUD-oamele” au o activitate intensă de sinteză hormonală. • Aceste tumori sunt: cancerul bronşic cu celule mici, carcinoidul, carcinomul celulelor Langerhans (insulinomul)

29. Sinteză ectopică de hormoni în tumori

30. Carcinoidul • Tumoră din grupa APUD-oamelor, se dezvoltă din celulele enterocromafine în tractul gastrointestinal, pancreas, căi biliare = sistem de celule cu caracteristici histochimice şi raspândire heterogenă, cu rolul de a sintetiza amine biogene: dopamina şi noradrenalina. • Produsul cel mai caracteristic al acestor tumori este serotonina (5-hidroxitriptamina). Metabolitul serotoninei, acidul 5-hidroxi­indol­acetic (5 HIAA) este excretat în urină. Determinarea acestui metabolit este un test indispensabil pentru diagnosticul biochimic al carcinoidului > 25mg /24 ore (atenţie la recoltarea Urinei: paracetamol, banane, alune - 5 HO-Indol).

31. Human Chorionic Gonadotropin - hCG • Este un hormon GP heterodimeric (cu două subunităţi: a şi ß ) produs în mod normal de către trofoblaştii placentari; este detectabil după aprox 1 săptămână de la nidare şi creşte exponenţial (dublându-şi concentraţia la 1,5-2,5 zile). • Determinarea hCGeste utilizată de obicei pentru confirmarea sarcinii şi evaluarea tumorilor trofoblastice. • A fostintrodus în screening-ul matern, valori crescute fiind asociate (+AFP +E3) cu riscul crescut de sindrom Down, Eduards

32. Human Chorionic Gonadotropin - hCG • Valori normale: • la bărbaţi şi la femei < 5 U/l • la femei în menopauză < 10 U/l. • Valori crescute: Identificarea în afara sarcinii este caracteristică tumorilor trofoblastice, în particular coriocarcinomului şi tumorilor cu celule germinale ale testiculului (seminoame) şi ovarului, rareori în carcinoame mamare, pulmonare, adenocarcinomul gastric şi pancreatic (uneori însoţite de ginecomastie). • Există o corelaţie destul de bună între nivelul acestui marker şi masa tumorală, determinarea putând fi utilizată pentru a monitoriza răspunsul la tratament şi eventualele recăderi. • Determinarea este utilă şi pentru screening-ul femeilor cu molă hidatiformă, în sensul depistării transformării acesteia în coriocarcinom.

33. Calcitonina • Calcitoninaeste secretatăde celulele parafoliculare C ale tiroidei. Efectul principal este de scădere a calciului seric, prin inhibarea resorbţiei osoase şi stimularea eliminării urinare a calciului. • Creşterea concentraţiei serice a calcitoninei apare în variate situaţii patologice, incluzând sindroamele mieloproliferative. • Una dintre cele mai importante proliferări maligne însoţite de sinteza exagerată de calcitonină este carcinomul medular tiroidian. • Valori normale:< 0.150 ng/ml la bărbaţi< 0.100 ng/ml la femei

34. 3D. Peptide: lanţurile uşoare, Tireoglobulina, Feritina, b2-mg, Proteina S-100 Proteina(/-ele) Bence Jones • Este considerată primul marker tumoral(cunoscut din 1846: încălzirea la 60°C -> pp--100°C dizolvare -> re pp prin răcire) • Se utilizează doar din 1960, când a fost identificată natura monoclonală a acestora (lanţuri uşoare libere k sau l). • 50-80% dintre pacienţii cu mielom multiplu au BJ+. Mai puţin frecvet, apar însăşi în alte tipuri de malignităţi: • limfoame, • leucemii cu Ly B, • sarcom osteogen, • insuficienţa renală cronică

35. Tireoglobulina • Funcţia acestei glicoproteine este aceea de a transporta hormonul tiroidian în timpul sintezei şi acumulării acestuia în tiroidă. • Tireoglobulina creşte la majoritatea bolnavilor cu carcinom tiroidian, de aceea această proteină este folosită ca marker al cancerului tiroidian. Cea mai mare sensibilitate diagnostică o are în tumorile tiroidiene diferenţiate (>90%). • Nu există date suficiente despre sensibilitatea şi specificitatea tireoglobulinei în tumorile nediferenţiate. • Nu există nici o corelaţie între valorile tireoglobulinei şi carcinomul medular tiroidian. • Concentraţia tireoglobulinei creşte şi în alte boli tiroidiene: tiroidite, noduli tiroidieni benigni. • Tireoglobulina este importantă mai ales în monitorizarea evoluţiei cancerului tiroidian: este folosită în asociaţie cu scintigrafia sau o poate chiar înlocui. • Valori normale: 0-75 ng/ml. Valori peste 500 ng/ml sunt observate în metastaze osoase sau pulmonare.

36. Feritina • Proteina responsabilă de depozitarea fierului cu o masă moleculară de 440 kD • Feritina este denumirea a 20 de izoferitine. Izoferitinele sunt alcătuite din combinaţia a trei subunităţi: • H – caracterizează izoferitinele acide; • L – caracterizeaza izoferitinele alcaline; • HL – izoferitine mixte în cord şi ficat. • În ţesuturile tumorale se găsesc mai ales izoferitinele acide. În caz de exces de fier, ţesuturile tumorale sintetizează subunităţi H, iar ţesuturile normale subunităţi HL. • Valori normale: • Bărbaţi: 18-440 ng/ml. • Femei: înainte de menopauză: 8-120 ng/ml, după menopauză: 30-300 ng/ml. • Nou-născut < 600 ng/ml. • Valori crescute: inflamaţii, tumori, talasemie, sideroblastoză, hemocromatoză, hepatopatii; • Valori scăzute: sideropenie, sindrom nefrotic, sindrom malabsorptiv, graviditate. • În următoarele neoplazii feritina creşte în 40-70% din cazuri: leucemia acută; limfom Hodgkin; carcinom pulmonar; carcinom de colon; carcinom hepatic; carcinom de prostată.

37. b 2 microglobulina • Este o proteină mică 11,8 kD, alcătuită din ~100 de aminoacizi, identică cu lanţul uşor al antigenului de histocompatibilitate leucocitară HLA clasa I-a. Se găseşte pe membranele tuturor celulelor diferenţiate. • Este prezentă în lichidele biologice în concentraţie scăzută (ser, urină, salivă, lcr, etc). Este eliminată de rinichi în proporţie de 98%. • Valori normale: • ser: 1,2-2,5 mg/l; • urină: 0,02-0,3 mg/l (pH-ul acid < 6, o distruge!); • LCR: 0,8-1,8 mg/l. • Timp de înjumătăţire: 40 minute. • Cauzele creşterii b-2-microglobulinemiei: • sinteza crescută; • distrugerea celulelor / turn-over crescut în celulele sistemului imun; • scăderea ratei filtrării glomerulare. • În cazul tumorilor, concentraţia b-2-mg creşte datorită sintezei crescute în ţesutul tumoral, dar poate creşte şi datorită inflamaţiei sau alterărilor suferite de ţesuturile din jurul tumorii. • Creşterea concentraţiei b-2-mg nu este specifică tumorilor; apare şi în inflamaţii, în boli renale, hepatice, infecţii, SIDA etc.

38. Sensibilitatea b-2-mg în diagnosticul diverselor tumori

39. Proteina S-100 • Este o proteină astroglială cu o masă moleculară de 21 kD, cu capacitatea de a lega calciul, alcătuită din 2 subunităţi (a, b) care se cuplează în forme homo- şi hetero­dimere. • Este prezentă în: •  - celule gliale şi celule Schwann; •  - celule gliale; • aa - muşchi striaţi (cord, rinichi). • Testul S-100 măsoară izoformele bb şi ab în ser şi LCR. Valori normale: < 0,3 µg/l. • Proteina S-100 detectează cu o mare sensibilitate bolile sistemului nervos central. Ca marker tumoral este folosită în: • tumori primare şi metastaze (neurinom, glioblastom, astrocitom, meningiom); • monitorizarea melanomului. • Nivelul S-100 se corelează exact cu stadiul clinic al melanomului şi este folosit ca factor de prognostic şi pentru monitorizarea terapiei melanomului. Valoarea prognostică a S-100

40. 3E.Enzime • Celulele canceroase au o activitate enzimatică diferită atât cantitativ, cât şi calitativ. • LDH, Amilaza, CK, g-GT, nu sunt utile pentru diagnosticul primar al tumorilor, dar sunt utilizate pentru monitorizarea terapiei şi evoluţiei bolii, ca markeri de linia a doua • Câteva enzime şi izoenzime însă, pot fi folosite şi ca markeri tumorali de primă linie

41. 3E.Enzime – markeri tumorali: NSE • Enolaza neuronspecifică - NSE87 kD, este o enzimă citoplasmatică cu rol în metabolizarea intracelulară a glucozei, prezentă în toate celulele organismului. • Are trei subunităţi: a, b, g –prezente întotdeauna în forme dimere. Formele aa, gg şi ag sunt prezente în neuroni, celule neuro-ectodermale şi trombocite. • Valori normale: 0-13 ng/ml • Tumorile însoţite de diferenţiere neuro-endocrină (neuroblastom, carcinom pulmonar cu celule mici) secretă în sânge o cantitate însemnată de NSE ca rezultat al distrugerii celulare intense. • Cea mai importantă indicaţie a NSE: monitorizarea evoluţiei şi terapiei cancerului pulmonar cu celule mici (indică foarte precis eficacitatea chimioterapiei – dacă după 48 ore de terapie nu se observă o creştere semnificativă în activitatea NSE, atunci tumora este rezistentă la tratament) Sensibilitatea NSE în diagnosticul tumorilor însoţite de diferenţiere neuro-endocrină

42. 3E.Enzime – markeri tumorali:dezoxiTimidin-kinaza - dTK • Enzima dTK (dezoxi timidin kinaza) catalizează fosforilarea dezoxi timidinei la dT monofosfat. • În celulele organismului uman există trei izoenzime de TK. Izoenzima TK1 există în cantităţi crescute în celulele care proliferează intens şi în celulele maligne. Astfel, TK arată activitatea proliferativă (ca şi TPA). • Valori normale: 0-5 U/l. • Activitatea enzimatică se corelează cu gravitatea bolii; poate fi folosită pentru stadializarea bolii şi alegerea tratamentului, precum şi pentru evaluarea eficacităţii terapiei. TK este folosită mai ales în boli limfoproliferative (limfom Hodgkin, limfom nonHodgkin, leucemie acută şi cronică, mielom), tumori cerebrale, carcinom pulmonar cu celule mici, cancer mamar • TK creşte şi în câteva boli virale (virus herpetic, citomegalic, HIV). Este folosită şi pentru monitorizarea acestor boli.

43. 3F. MarkeriGenetici Oncogene = gene care atunci când sunt exprimate anormal de intens sau când suferă mutaţii,contribuie la transformarea unei celule normale într-o celulă canceroasă (angajată în mitoză necontrolată).

44. 3F. MarkeriGenetici – Oncogene Ras, Raf Există trei membri ai familiei de oncogene Ras: H-Ras-1, K-Ras-2, N-Ras

45. Gene supresoare tumorale • Inhibă sau frânează creşterea celulară şi ciclul celular,prevenind dezvoltarea tumorilor • Mutaţii ale acestor gene determină ignorarea din partea celulei a unuia sau mai multor componenţiai reţelei de semnale inhibitorii, înlăturând “frânele”ciclului celular, ceea ce conducela o creştere celulară necontrolată - cancer.

46. Gena supresoare p53a dezvoltării tumorilor – crz 17p13.1 • p53 = Proteinacitopl. supresoare a creşterii tu, monitorizează integritatea ADN în timpul diviziunii celulare (poate opri / încetini ciclul celular în faza S, pentru a permite repararea ADN) • În caz de leziuni ireparabile, declanşează apoptoza celulei (prin scăderea expresiei Bcl-2) • Gena codificatoare p53 este inactivăsaulipseştela peste 50% din celulele canceroase

47. Recomandări pentru utilizarea Markerilor pentru dg. Cancerului de sân • CA 15-3 nu se utilizează ca şi marker de screening de masă (Se ↓) • Determinarea receptorilor pentru Estrogen / Progesteron este recomandată pentru a aprecia raspunsul la terapie hormonală • Determinarea CD 15-3 şi CA 27.29 sunt utile pentru detecţia precoce a recurenţei la pacientele clinic asimptomatice, după tratament în std II şi III • Determinarea CA 27.29 este utilizat doar in monitorizarea pacientelor aflate în fază avansată de boală • Descreşterea CD 15-3 = succes terapeutic • CEA – dg precoce al metastazelor

48. Recomandări pentru utilizarea CEA pentru dg. Cancerului colo-rectal • CEA nu este recomandat pentru screening (Se ~), este utilizat pentru completarea stadializării • Dozarea CEA imediat post-operator nu este recomandabilă, datorită eliberării unei mari cantităţi intra-operator • Poate fi utilizat pentru monitorizarea răspunsului terapeutic şi progresiei bolii

49. Recomandări pentru utilizarea Markerilor pentru Cancerul pulmonar (NSE, CEA, CYFRA 21-1, SCC) Sensibilitatea↓amarkerilor NSE (SCLC) – CEA (NSCLC) în cancerul pulmonar • CYFRA 21-1 – fragmente solubile de Citokeratina 19 (în NSCLC) • Valori normale: < 3,3 ng/ml • Valori crescute: carcinom bronşic non-parvicelular – specificitate 95%. • Antigenul celulelor carcinomatoase scuamoase (SCC) • Valori normale: < 3 ng/ml Se recomanda dozarea tuturor markerilor pt a putea depista “Leading marker-ul”, cu care se va monitoriza tratamentul !!! (cel mai adesea biopsia este imposibilă !)

50. Recomandări pentru utilizarea PSA pentru dg. Cancerului de prostată • PSA se utilizeazăîn asociere cu tuşeul rectal ! (cut-off: 3 ng/ml) • Recoltarea sângelui pentru analiză, se face înainte de orice manipulare /manevre asupra prostatei • La valori < 4 ng/ml, nu se recomandă biopsia • În intervalul 4-10 ng/ml, pentru excluderea dg de hipertrofie benignă, se recomandă dozarea f PSA (dacă < 25% din PSA, → risc ↑)