1 / 18

Planificare strategic ă teritorială studiul 25

Planificare strategic ă teritorială studiul 25. OG nr. 27/2008, ordonanta pentru modificarea si completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul. "SECTIUNEA a 3-a Strategia de dezvoltare teritoriala, activitati de amenajare a teritoriului si de urbanism"

brett-rose
Download Presentation

Planificare strategic ă teritorială studiul 25

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Planificare strategică teritorialăstudiul 25

  2. OG nr. 27/2008, ordonanta pentru modificarea si completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul "SECTIUNEA a 3-a Strategia de dezvoltare teritoriala, activitati de amenajare a teritoriului si de urbanism" Art. 14 (3) Strategia de dezvoltare teritoriala a Romaniei este documentul programatic pe termen lung prin care sunt stabilite liniile directoare de dezvoltare teritoriala a Romaniei si directiile de implementare pentru o perioada de timp de peste 20 de ani, la scara regionala, interregionala, nationala, cu integrarea aspectelor relevante la nivel transfrontalier si transnational.

  3. Art 14 (4) In procesul de implementare, Strategia de dezvoltare teritoriala a Romaniei se bazeaza pe: a) sistemul de politici publice teritoriale, in conformitate cu obiectivele Strategiei de dezvoltare teritoriala a Romaniei si cu evolutiile din domeniu la nivelul Uniunii Europene; b) metodologia de prioritizare a proiectelor, astfel incat investitiile publice care decurg din Strategia de dezvoltare teritoriala a Romaniei sa fie considerate investitii publice de interes national; c) sistemul national de observare a dinamicii teritoriale, elaborare a scenariilor de dezvoltare teritoriala, evaluare a impactului teritorial al politicilor si pe sisteme de fundamentare tehnica a deciziilor in dezvoltarea teritoriala; d) crearea de parteneriate interinstitutionale, intersectoriale si teritoriale pentru promovarea si implementarea proiectelor strategice vizand coeziunea teritoriala.

  4. Obiectivele studiului Sunt cuprinse în definiția unui plan strategic teritorial atât documentațiile de amenajarea teritoriului și de urbanism, cât și strategiile de dezvoltare care au sau care ar trebui să aibă componentă teritorială. Analiza modurilor de utilizare a instrumentelor de planificare strategică teritorială şi propunerea unui set de măsuri pentru relaţionarea între SDTR şi documentaţiile de U şi AT dar şi cu strategiile de dezvoltare de la nivel local (regional, judeţean, municipal, comunal).

  5. Pentru ca SDTR să poată fi implementată, este nevoie de modernizarea instrumentelor de planificare teritorială, de completarea cadrului normativ privind repartiţia rolurilor în planificarea teritorială între nivelul central şi cel local, dar şi în ceea ce privește modurile de implementare a acestor planuri. De asemenea, este extrem de necesară susţinerea unor proceduri privind informarea publică privind planificarea strategică teritorială şi asigurarea cadrului pentru dialog între actorii parteneri ai dezvoltării.

  6. Documente de referinţă în România 1997- ... Secţiuni PATN 2007: Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă SNDD Referiri la planificarea spaţială 2008: Conceptul strategic de dezvoltare teritorială România 2030 2013: Consolidarea capacităţii de planificare spaţială, precondiţie pentru dezvoltarea urbană – studiu Banca Mondiala

  7. Planificare strategică teritorială în România În România, ne confruntăm cu o utilizare slabă a planificării strategice teritoriale ca instrument de management la nivelul unităţilor administrativ teritoriale pentru coordonarea între intervenţii efective de amenajare a teritoriului (programare bugetară, investiţii, parteneriate) şi respectiv eforturi şi documente de planificare.

  8. la modul general (existând bineînţeles şi excepţii) există documentaţii care nu au o suficientă dimensiune strategică şi strategii fără suficientă dimensiune spaţială.

  9. Strategiile de dezvoltare socio-economică a unui teritoriu ar trebui să se bazeze pe o cunoaştere a caracteristicilor în plan fizic a acelui teritoriu, deci şi pe o localizare în spaţiu a disfuncţiilor şi a elementelor de potenţial pe care le vor adresa măsurile propuse. Altfel, există riscul ca soluţiile propuse să nu fie realiste, să fie un dozaj prea mare de „voinţă politică” pentru o direcţie sau alta de acţiune.

  10. Documentaţiile de amenajarea teritoriului şi urbanism, deşi prin definiţie au caracter strategic, în fapt nu sunt expresia asumării unor programe publice decât în rare cazuri. Sunt exerciţii care încorporează cunoştinţe specifice tehnice, dar nu demonstrează acoperirea zonei de management şi administraţie publică. Există deci riscul ca soluţiile propuse să nu fie susţinute de decidentii politici sau sa fie nerealiste în raport cu resursele existente şi astfel să nu existe suport pentru implementarea măsurilor, indiferent de cât de solidă este argumentaţia tehnică.

  11. Planificarea strategică teritorială necesită o corelare între argumentul tehnic şi voinţă politică. Voinţa politică înseamnă aici atât „leadership”, asumare a unei direcţii de acţiune de către un „purtător de proiect”, cât şi decizie colectivă ca rezultat al unor procese participative. Sigur că „voinţa politică” nu poate fi disociată de lupta pentru putere politică şi trebuie să recunoaştem importanţa orizontului temporal al unui mandat electoral. Cu ritmul din ce în ce mai rapid al schimbărilor în societate, nici analizele teritoriale nu mai sunt însă cu perioadă de valabilitate atât de mare, deci şi argumentele tehnice trebuie să se formuleze pe baza unor date care trebuie să fie recente sau chiar aduse la zi „în timp real”. Există în prezent mijloace tehnice care permit acest lucru.

  12. Este necesară mai mult ca oricând o alianţă între cei care au experienţă în abordarea de tip normativ (reglementări, control) şi respectiv cei care au experienţă în elaborarea de documente operaţionale pe baza cărora să se implementeze efectiv programe publice cu impact spaţial. • Am constatat că problemele legate de resursele umane în planificare sunt foarte graveatât în sectorul public cât şi în cel privat. Sunt foarte puţini cei care înţeleg ambele abordări şi care ar putea promova această alianţă. • Însă numai prin această alianţă pot fi promovate acele măsuri de reformă care să asigure un viitor planificării strategice teritoriale în România, şi un cadru instituţional şi procedural în care măsurile propuse prin SDTR să fie implementate.

  13. INFORMAŢIE: • nu se poate face planificare strategică teritorială fără informaţie spaţializată! (observatoare urbane, observatoare teritoriale, directiva INSPIRE, standardizare indicatori pentru a putea permite comparaţii, decupaj spaţial relevant pentru diverşi indicatori, etc.) • comunicarea planificării – şi în timpul proceselor de pregătire, şi ulterior asumării unui plan strategic, este nevoie de comunicare permanetă cu actorii publici şi privaţi • permanenta monitorizare a implementării planurilor – culegere de informaţii după indicatori clar definiţi – constituirea unor centre cu echipe capabile să urmăreasca cu consecvenţă teritoriul şi să tragă semnale de alarmă către decidenţii politici • simplificarea tipuri lor de planuri şi a relaţiilor dintre ele – ghiduri metodologice clare, detaliate - tematică pentru conţinut, vizibilitatea rezultatelor studiilor de fundamentare

  14. RESPONSABILITĂŢI: • asigurarea corelărilor între diferitele tipuri de planuri, mai ales în situaţia introducerii nivelului administrativ al regiunilor: este necesară corelarea pe verticală, dar şi cea orizontală, prin clarificarea raporturilor care există între secţiunile PATN, sau între PATJ şi Strategia de Dezvoltare a Judeţului (eventual unificarea într-un singur document care poate avea mai multe secţiuni care să cuprindă partea normativă de reguli în plan fizic şi respectiv partea operaţională care trebuie să se reflecte şi ea în plan fizic, dar în cadrul unui singur proces de elaborare, avizare şi aprobare şi ulterior monitorizarea să poată urmări şi aplicarea regulilor, dar şi asumarea proiectelor de investiţii în linie cu măsurile propuse).

  15. RESPONSABILITĂŢI: • creşterea capacităţii de prioritizare a proiectelor – aplicarea măsurilor care vor fi propuse în SDTR depinde într-un mod esenţial de capacitatea autorităţilor publice centrale şi locale de a urmări în mod consecvent obiective şi deci de a ierarhiza proiecte în funcţie de priorităţi. • folosirea resurselor (inclusiv a celor europene) în direcţia atingerii obiectivelor asumate în planurile strategice aprobate, eventual unificarea direcţiilor de acţiune în investiţii teritoriale integrate care profită de sinergiile potenţiale date de diferite surse de finanţare, pentru un impact maxim de dezvoltare, aşa cum încurajează Politica de Coeziune pentru 2014-2020 – planificarea financiară trebuie să fie parte a planurilor teritoriale strategice.

  16. RESURSE UMANE: • întărirea capacităţii locale pentru planificare şi implementarea planurilor : personal suficient cu pregătire şi calificări suficiente, cu acces la resurse (de exemplu, software, date), motivaţie (financiară, de prestigiu) şi experienţa în ceea ce priveşte colaborarea între departamente/instituţii. • sensibilizarea decidenţilor la argumentul tehnic – schimburi de experienţă, cursuri, etc. INTERACŢIUNI ÎNTRE ACTORII PLANIFICĂRII: • proceduri de dezbatere şi avizare care să urmărească grilă de criterii şi care să se constituie în instanţe de dialog între actorii publici – pentru un parteneriat public-public în promovarea interesului public, dar şi implicarea actorilor privaţi care trebuie să devină parteneri în dezvoltare pentru interes public.

  17. Planificarea strategică teritorială în România – din care face parte demersul prezent de elaborare a SDTR asigură condițiile pentru dezvoltarea echilibrată a întregului teritoriu și se face conform cu principiile bunei guvernanțe. • Prin planificare strategică teritorială, instituțiile publice la nivel central și local își asumă responsabilitățile de gestiune a teritoriului, iar actorii dezvoltării teritoriului, atât cei publici cât și cei privați, îşi corelează acţiunile în spaţiu indiferent de sector. • Transparenţa decizională este esențială pentru a putea asigura această coerență între eforturi. Inputul tehnic şi decizia politică se iau în consideraţie reciproc, ambele punând în prim plan folosirea echitabilă si responsabilă a teritoriului. buna guvernanță presupune: orientare către consens, abordare participativă, respectul față de spiritul legii, eficiență și eficacitate, responsabilitate asumată și demonstrată, transparență, reacție atentă la necesități, echitate și incluziune.

More Related