Political Leadership

1. PoliticalLeadership 21 octombrie 2011

2. Liderismul politic exprimă esenţa mecanismului real de realizare a politicii în societate, reprezintă unul dintre mecanismele integrării activităţii de grup, direcţionînd activităţile acestuia.

3. Liderism politic • Relaţie interpersonală prin care o persoană influenţează atitudinile, credinţele şi mai ales comportamentul sau acţiunile celorlalţi • Problema liderismului este abordată din 2 aspecte: • General-teoretic (la nivel de concepţii, teze istorico-filosofice şi politologice) • Utilitar-practic (cercetări şi elaborarea recomandărilor practice).

4. Liderism politic • Liderismul politic este prezentat prin 3 aspecte primordiale: • Trăsăturile personale ale liderilor, calităţile: naturale, morale, profesionale • Instrumentele şi mecanismele de realizare a procesului politic: partidele politice, organele, aparatul birocratic, mijloacele de comunicare. • Situaţia cu care se confruntă liderul care poate fi ordinară sau extraordinară, de criză.

5. Liderism politic • Experienţa istorică arată că mecanismul puterii reale se bazează pe doi factori: • 1) împuternicirile liderului şi • 2) autoritatea lui.

6. Tipologia liderilor • Politologul american Robert Tucker susţine că principalul în determinarea tipologiei liderilor politici sunt scopurile înaintate de aceştia şi influenţa lor asupra societăţii. În acest sens, avem 3 tipuri de lideri: • a) conservatori – scopul cărora este de a păstra status quo-ul în societate; • b) reformatori – care îşi îndreaptă acţiunile spre efectuarea unor schimbări radicale în societate; • c) revoluţionari – care urmăresc constituirea unui nou sistem social.

7. Tipologia liderilor • După criteriul metodelor folosite, avem trei tipuri de lideri: • a) liderul politic democrat – este sociabil, stimează omul şi părerea lui, iniţiază la maximum participarea, instituind o atmosferă de colaborare; • b) liderul politic autoritar – orientat spre metodele nedemocratice, monopoliste de conducere. Referitor la propria activitate, nu admite critica. Stilul de conducere este bazat pe restricţii, ameninţări; • c)liberal – este încurajată acţiunea societăţii şi a mai multor figuri politice.

8. Tipologia liderilor • Max Weber evidenţiază alte 3 tipuri de lideri – • a) tradiţional – este persoana, care primeşte puterea în conformitate cu tradiţiile ţării, acesta are loc în special în statele cu formă monarhică de guvernare; • b) raţional-legal, este liderul din ţările democratice, care obţine puterea în rezultatul scrutinelor electorale; • c) charismatic – este liderul care obţine puterea datorită calităţilor sale extraordinare. Este acea persoană, care poate îmbina idealul cu realul, posibilul cu imposibilul. Exemple de lideri charismatici – Buddha, Mohammed, Cezar, Solomon, Napoleon, etc. Liderul charismatic apare în perioade de criză, instabilitate, când conştiinţa politică a societăţii tinde spre un miracol, o tendinţă, o speranţă, care ar ajuta naţiunea să iasă din greutăţi.

9. Tipologia liderilor • Din perspectiva psihologică deosebim: • lider ales • etalon • preferat • specialist

10. Tipologia liderilor • Funcţie de trăsăturile personale deosebim: • Lider-stegar – îşi realizează programul politic, stabiesc scopul şi merg spre realizarea acestuia: Lenin, Marx; • lider-servitor – se orientează la adepţii lui, le exprimă interesele: R. Reagan, H. Kohl • lider- negustor -  „vinde” alegătorilor programul politic în schimbul voturilor • lider pompier – reacţionează prompt la situaţiile de criză ale societăţii, se află în permanentă dinamică.

11. Elita politică • Termenul de elită politică a fost introdus de politologul italian Paretto, iar colegul său Mosca a introdus noţiunea de „clasă politică”. Termenul dat vine de la cuvântul italian „eligere” („a alege”), desemnând un grup de oameni aleşi – aleşii societăţii.

12. Elita politică • Elita politică desemnează un grup de oameni cu o pondere deosebită în societate, care dispun de putere, autoritate, bogăţie şi capacităţi organizatorice care îi deosebesc de masele largi. • Termenul de „elită politică” trebuie deosebit de termenul „elită conducătoare”, aceste două noţiuni aflându-se într-un raport de parte la total. Noţiunea „elită conducătoare” este mai largă şi include toate tipurile de elită, ce participă direct sau indirect la procesele de conducere – elita politică, economică, militară, financiară, ideologică, etc.

13. Elita politică • Spre deosebire de toate celelalte elite, elita politică, şi numai ea singură, participă la realizarea puterii politice. Ea este reprezen-tată printr-o anumită pătură socială, care concentrează în mâinile sale toate domeniile vieţii de stat, ocupând poziţii-cheie

14. Elita politică • Există 3 grade de diferenţiere în cadrul elitei politice: 1) de rang înalt – aici se includ conducă-torii principali din cele trei ramuri ale puterii, per-sonalul aparatului Preşedintelui sau Parlamentului, etc. Aceste persoane, relativ reduse la număr (100-200), participă la adoptarea celor mai impor-tante decizii cu privire la societate. 2) elita mijlocie – aici se includ şefii UAT, primarii de municipii, liderii de partide, etc. 3) elita administrativă (birocratică) – pătura superi-oară de funcţionari de stat, care ocupă poziţii înalte în ministere şi alte instituţii de stat.

15. Elita politică • Elita politică se află în relaţii cu alte tipuri de elită, în special – cu elita economică • Elita politică este în strânsă legătură cu elita informaţională

16. Leadership politic-leadership organizaţional • Prin leadership majoritatea oamenilor înţe-leg capacitatea uneipersoane de a mobiliza şi direcţiona capaciţăţile membrilor unei organizaţii pentru atingereascopurilor defi-nite. • Dicţionarul explicativ al limbii române - unprim sens al leadership-ului este anume cel de conducere /sau de funcţie de conducere.

17. Definire - leadership organizaţional • Leadership-ul se învârte în jurul viziunii, ideilor, direcţiei, şi are de-a face cu inspi-rareaoamenilor, oferirea sensului, direcţiei activităţii lor decât cu activităţile de rutină, de zi cu zi. Unlider trebuie să fie capabil să utilizeze mai multdecât propriile capacităţi. Un lider trebuie să fiecapabil să inspire grupul să realizeze anumite activităţi fără să facă uz de mijloace formale decontrol.

18. Lider formal – lider informal • Leadership-ul formal – se referă la persoanele care ocupă o funcţie de conducere înorganizaţii şi la dreptul legitim al acestora de a influenţa persoanele din subordine învirtutea poziţiei ocupate în cadrul structurii ierarhice a organizaţiei; • Leadership-ul informal – spre deosebire de cel formal, nu se referă la dreptul de a-iinfluenţa pe alţii oferit de locul ocupat în structura formală, ci la calităţile intrinseci aleliderului de a exercita influenţă în cadrul unui grup informal.

19. Delimitarea conceptului de leadership de cel de management • Conceptul de management sereferă la asumarea responsabilităţii pentru realizarea unui obiec-tiv şi la alocarea eficientă aresurselor (mate-riale şi umane) în acest scop. • Pe de altă parte, conceptul de leadership se referăla procesul de influenţare şi direcţionare a mem-brilor organizaţiei către atingerea obiectivului. • Warren Benis şi Bart Namus au reuşit să rezume diferenţa dintre leadership şi management la osingură frază: „Managerii sunt oameni care fac lucrurile aşa cum trebuie, iar liderii suntoameni care fac lucrurile potrivite”.

20. Delimitarea conceptului de leadership de cel de management Warren Bennis, în lucrarea On Becoming a Leader, enumeră 12 diferenţe între manager şi lider: 1. Managerul administrează. Liderul inovează 2. Managerul e o copie. Liderul e un original 3. Managerul menţine. Liderul dezvoltă 4. Managerul pune accentul pe sisteme şi structură. Liderul pune ac-centul pe oameni. 5. Managerul se bazează pe control. Liderul se bazează pe încredere. 6. Managerul are o vedere cu precădere pe termen scurt. Liderul are o vedere pe termen lung. 7. Managerul raspunde la întrebări precum: unde? cum? Liderul rasăunde la: ce anume? Și de ce? 8. Managerul se orienteză permanent în funcţie de rezultatele imediate. Liderul se orientează după rezultatele pe termen mediu şi lung (im-pact) 9. Managerul imită. Liderul crează. 10. Managerul acceptă status-quo-ul. Liderul îl contestă. 11. Managerul face lucrurile cum trebuie. Liderul face lucrurile care trebuie.

21. Liderism politic • Pentru a deveni lider, o persoană trebuie să dispună de calităţi ereditare (înnăscute), morale şi profesionale. • Calităţile înnăscute se referă la caracter, voinţă, farmec personal, fermitate, intuiţie, inteligenţă, etc. • Calităţile morale se referă la onestitate, bunăvoinţă şi no-bleţe, grijă pentru oameni, pentru bine şi dreptate socială. • Calităţile profesionale se referă la potenţialul analitic, orien-tarea operativă în situaţie, poziţia argumentată faţă de opo-nenţi, competenţă, profesionalism în luarea deciziilor poli-tice. În plus, liderul trebuie să fie capabil de pune interesul social înaintea celui personal, să fie un bun diplomat şi orator, precum şi să posede o cultură politică înaltă.

22. STRATEGII ȘI TACTICI UTILIZATE DE LIDERUL POLITIC PENTRU DOBÂNDIREA ȘI EXERCITAREA PUTERII • Recurgerea la consilieri • Aliantele-coalitiile • Comunicarea • Manipularea • Compromisul • Încrederea • Entuziasmul • Temporizarea • Tactica "cacialmalei"/bluffing-ului

23. Vă multumesc pentru atenție și răbdare