1 / 52

Copiii adulţi ai beţivilor

Copiii adulţi ai beţivilor. Această prezentare descrie tiparele de comportament ale copiilor proveniţi din familiile în care a existat sau există alcoolism. Din cine ne tragem obârşia?.

agalia
Download Presentation

Copiii adulţi ai beţivilor

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Copiii adulţi ai beţivilor

  2. Această prezentare descrie tiparele de comportament ale copiilor proveniţi din familiile în care a existat sau există alcoolism. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  3. Din cine ne tragem obârşia? Indiferent de situaţiile particulare, de cum arăta „acasă”, existenţa în familia noastră, a cuiva care avea probleme cu alcoolul face ca vieţile noastre să semene mai mult decât ne-am aştepta cu viaţa celui stăpânit de demonul beţiei. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  4. Roluri jucate de copii în familiile cu cel puţin un alcoolic: Erou / Copilul bunŢap ispăşitor / Oaia neagră Copil pierdut/ Copilul străziiMascotă / Clovn Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  5. Viaţa de acasă Chiar dacă evenimentele specifice pot să difere în familia alcoolicului, anxietatea şi tensiunea sunt prezente mereu şi sunt simţite de copii. Urmează remuşcări şi durere. Incertitudine. Inconsistenţă. Lipsa de reguli, cu excepţia regulii de a "nu vorbi, nu simţi, nu avea încredere". Comportamente neprevăzute. Frustrare. Iritabilitate. Neîndeplinirea rolurilor şi sarcinilor din familie ce depind de alcoolic. Minciuni. Îngrijorări. Confuzie. Neîncredere. Ruşine. Vinovăţie. Stimă de sine scăzută. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  6. Copilul la şcoală – comportament în funcţie de roluri şi regulile stabilite de acasă. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  7. Prieteni Prietenii întrerupte. Neputinţa / neştiinţa de a mai lega relaţii. Absenţa subiectelor de discuţie (nu poţi vorbi cu ei ce te interesează / te doare pe tine). Teama că ei ar putea afla adevărul despre familia ta. Ruşine atunci când asta se întâmplă. Probleme cu părinţii prietenilor la care te refugiezi uneori din cauza scandalurilor din casă. Neputinţa de a participa împreună cu ceilalţi la diferite evenimente. Inadecvare. Izolare. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  8. Ce ni se întâmplă acum? Copilul creşte şi devine adult din punct de vedere fiziologic. Asta nu presupune implicit şi maturizarea psihic-emoţională. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  9. Tu cum eştiacum, la maturitate? Beţivul pedepseşte, loveşte, jigneşte, lasă răni oribile în urmă: psihice, emoţionale, fizice. Toate acestea se întâmplă ca beţivul să arate pe viu infernul pe care este nevoit să-l suporte din cauza propriei neputinţe, predispoziția moştenită genetic de care nu se poate rupe. E ca o otravă în sânge sau ca o bombă cu explozie întârziată. Părinţii lui i-au turnat acea otravă, creându-i anumite răni în copilărie, iar el s-a apucat de băut din pur mimetism, apoi bomba moştenirii părinteşti a explodat la maturitate: omul devine victima rănilor moştenite de la părinţi, constatând uimit că nu “ştie” de ce nu are măsură când bea, de ce revine la viciul său, deşi majoritatea alcoolicilor sunt oameni extrem de puternici, capabili să îndure nişte porţii incredibil de mari de suferinţă, în faţa cărora aproape oricine altcineva s-ar da bătut. Copiii lor moştenesc aceste trăsături odată cu întreg veninul adunat de el şi sunt nevoiţi să lupte cu demonul “dăruit” de părinte, mai devreme sau mai târziu, sub diverse forme hâde pe care demonul le ia în sufletul lor. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  10. Următoarele afirmaţii nu sunt făcute pe baza unor studii ştiinţifice, ci pe baza experienţei copiilor adulţi ai alcoolicilor. E posibil ca nu toate să ţi se potrivească. Sau, poate, au apărut modificări în timp. Îţi sugerăm însă să le explorezi, să vezi în ce măsură te regăseşti în ele şi în ce măsură identificarea lor te poate ajuta să faci o schimbare în bine. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  11. Copiii adulţi ai alcoolicilor ghicesc ce înseamnă "normalul". Aceşti copii nu au experienţă în ce înseamnă "normal". De aceea, ei cred cu adevărat în faptul că au nevoie de o "redare a sănătăţii mentale".Copiii-adulţi ai alcoolicilor se îngrijorează şi sunt confuzi în legătură cu lucruri despre care cred că ceilalţi nu se îngrijorează. Mai mult, din teama de a nu arăta "prost", nici nu au libertatea de a pune întrebări, astfel încât nu află niciodată cum stau, de fapt, treburile. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  12. În acelaşi timp, ceea ce alţii consideră a fi bizar şi ieşit din comun, lor li se par a fi normal. Chiar dacă existau zile care păreau a fi "normale", cu siguranţă ele nu erau “tipice”, ca ale celorlalţi. Pentru a scăpa de haosul vieţii de zi cu zi, mulţi dintre copii evadau într-o lume fantastică: "cum ar arăta casa noastră dacă… cum s-ar purta mama cu tata dacă… ce aş putea să fac dacă… " Chiar dacă aceste fantezii pot avea şi un rol salvator în supravieţuirea noastră, ele contribuie la confuzie. Multe dintre serialele TV prezintă o viaţă de familie perfectă în care totul se termină, în cele din urmă, cu bine; asta ne face să presupunem că toţi trăiesc aşa, când de fapt nu avem de unde să ştim cum e viaţa celorlalţi atâta timp cât nu locuim împreună. Practic, noi nu avem nici o noţiune, nici un punct de referinţă despre ce înseamnă o viaţă sau o familie normală. La fel, ei nu ştiu ce e în regulă să spună sau să simtă. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  13. Ruperea cercului vicios “Normalul” nu e decât un mit pe baza căruia ne stabilim anumite idealuri nerealiste care ne fac viaţa dificilă; termenii de “funcţional şi disfuncţional” sunt mai adecvaţi şi se referă la a descoperi ce ni se potriveşte nouă, ce e confortabil şi realist pentru noi şi pentru familia noastră. Tendinţa noastră e de a evita conflictul şi confruntarea; primul pas este de a înţelege ce anume se întâmplă în noi, ce simţim şi de a ne confrunta cu realitatea şi a înţelege că la construirea ei participăm atât noi, cât şi cei interesaţi să ne ajute în dezvoltarea noastră. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  14. 2. Copiii adulţi ai alcoolicilor au dificultăţi în a desfăşura un proiect de la început până la sfârşit. Copilăria lor a fost marcată de promisiuni nerespectate, de amânarea treburilor casei, de lipsa comunicării şi absenţa planificării activităţilor, astfel încât aceste abilităţi nu li se formează. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  15. Ruperea cercului vicios Să alegem să stabilim dacă chiar suferim de “amânare” sau doar de lipsa informaţiilor cu privire la cum să facem ceva anume. Pentru asta, putem să încercăm să înţelegem ce “sistem” au ceilalţi şi cum ne putem dezvolta noi sistemul nostru, în funcţie de trăsăturile noastre. Câţiva paşi: stabilirea ideii, analiza realismului ei, care sunt paşii ce trebuie urmaţi, cât timp ar dura îndeplinirea lor, ce piedici ar putea apărea, când e cel mai bun timp pentru noi să facem acele lucruri. Nevoia de perfecţiune poate fi altă piedică în îndeplinirea acţiunilor noastre. La fel, uneori reacţionăm mai bine în situaţii de criză decât atunci când avem la dispoziţie o perioadă mai lungă de timp pe care nu ştim cum să o administrăm. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  16. 3. Copiii adulţi ai alcoolicilor mint atunci când ar fi la fel de simplu să spună adevărul. Minciunile iau forme diferite: - negarea problemei, - acoperirea acestora, - promisiuni încălcate. Toate acestea conduc la pierderea încrederii în ceilalţi, la pierderea valorii adevărului şi la crearea obiceiului de a minţi, chiar şi atunci când nu ar fi neapărat nevoie. În consecinţă, va apărea panica de a nu fi prins minţind, de a nu ne aminti ce “variantă” am spus ultima dată. Uneori, minciuna poate să devină un mod de a obţine atenţie din partea celorlalţi sau de a evita anumite conflicte cărora nu ştim cum / nu vrem să le facem faţă, aşa că dăm răspunsurile care ar salva situaţia. Neputinţa de a controla acest obicei naşte ruşine, dispreţ faţă de propria persoană, stimă de sine scăzută. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  17. Ruperea cercului vicios Există două tipuri de minciuni: cele “controlate” (asupra cărora putem decide dacă spunem sau nu o minciună) şi cele “automate” asupra cărora nu avem nici un control. Paşii pentru a depăşi acest automatism sunt de conştientizare a obiceiului de a minţi şi de aplicare a programului de 24 de ore pentru a nu minţi. La sfârşitul fiecărei zile, putem analiza dacă am reuşit sau nu; dacă nu am reuşit, nu are rost să ne judecăm fără milă, ci să ne acceptăm şi să perseverăm, spunându-ne că “deşi nu e uşor, e important pentru mine să mă schimb”.Putem ajunge şi la cealaltă extremă, aceea de a nu minţi niciodată, ca mod de negare a paternului familial. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  18. 4. Copiii adulţi ai alcoolicilor se judecă pe sine fără milă. În perioada copilăriei, nimic din ce făceam nu era suficient de bun, fiind judecaţi de părinţi, de multe ori, pentru lucruri fără sens; astfel, ajungem să internalizăm aceste critici ca pe nişte sentimente negative despre noi înşine. Cineva spunea că mama sa era atât de pretenţioasă, încât în momentul în care a ajuns în armată, sergentul de instrucţie i se părea “molâu”. Pare mai uşor să ne păstrăm această imagine negativă faţă de noi înşine pentru că ne-am obişnuit, face parte din personalitatea noastră. Dacă facem ceva bun, spunem că nu a fost mare lucru sau că nu ni s-a datorat nouă; dacă ceva merge rău, atunci e vina noastră, noi nu am fost suficient de buni. Nu e uşor să învăţăm că dacă facem o greşeală nu înseamnă că noi suntem o greşeală, că există mai multe nuanţe decât “alb şi negru”, că există o linie de mijloc. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  19. Ruperea cercului vicios E necesar să ne cunoaştem, să ne analizăm nevoile şi să vedem ce ne este folositor şi ce ne împiedică în recuperarea noastră. Nimeni nu poate spune ce e bun şi ce e rău pentru noi. Putem construi un “monstru” din acele trăsături de care ne-ar plăcea să scăpăm, dar observăm că fiecare trăsătură negativă poate avea şi aspect pozitiv.Să învăţăm şi să acceptăm complimente pentru ceea ce facem bine; dacă ceva e uşor pentru noi, nu înseamnă că e lipsit de importanţă; să ne conştientizăm calităţile.Dacă facem o greşeală nu înseamnă că noi suntem o greşeală. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  20. 5. Copiii adulţi ai alcoolicilor au dificultăţi în a se bucura și a se veseli. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  21. 6. Copiii adulţi ai alcoolicilor se iau pe sine foarte în serios. Aceste două caracteristici sunt legate între ele: dacă îţi e greu să te veselești, poate că te iei prea în serios; dacă nu te iei foarte în serios, atunci ai şanse să te bucuri, să te veselești.Acasă, poate că părinţii erau foarte serioşi şi descurajau orice activitate de relaxare, astfel încât copilul spontan din noi a fost redus la tăcere. Ne temem să ne bucurăm pentru a nu părea ridicoli, pentru a nu ne face de râs. Ajungem să ne războim cu noi înşine, încercând să împăcăm copilul din noi şi responsabilităţile de adult.În schimb, ne e greu să ne separăm de munca noastră pe care o luăm foarte în serios – devenim candidaţi siguri pentru epuizare - workalcolici. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  22. Ruperea cercului vicios Copilul din noi a fost reprimat, aşa că avem nevoie să îl redescoperim. Poate ar fi nevoie ca cineva să iniţieze un proiect intitulat “copii de închiriat”. Atunci când eşti în compania unui copil, îţi e mult mai uşor să te joci, deoarece ai un model despre ce anume să faci când te joci şi în plus, ai o scuză: nimeni nu va râde de tine dacă te dai pe căluşei cu un copil, ci vor crede că eşti un părinte bun sau un adult interesant. Să învăţăm să ne relaxăm şi să nu facem nimic anume; poate chiar va fi nevoie să ne programăm pauzele. Să învăţăm să disociem munca de persoana noastră; munca e importantă, dar nu e totul. Dacă ne rezumăm la muncă, nu vom putea să ne bucurăm de celelalte aspecte şi bucurii pe care ni le poate oferi viaţa. Cu alte cuvinte: “ce ai făcut pentru tine azi?” Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  23. 7. Copiii adulţi ai alcoolicilor au dificultăţi în relaţiile intime. Deşi ne dorim foarte mult o astfel de relaţie, ne e foarte greu să avem una pentru că, pe de o parte, nu am avut un model sănătos de relaţie, iar pe de alta, am experimentat acea inconsistenţă a iubirii numită “du-te -vino”, “te iubesc, dar pleacă de aici”, “te iubesc, fir-ai a… de…” (şi urma o înjurătură grosolană) şi temerea de a nu fi abandonaţi. Cineva spunea că îi e mult mai uşor să facă faţă sentimentelor negative, astfel că respinge pe oricine încearcă să se apropie de ea cu blândeţe. Ne imaginăm că nu ne vom putea îndrăgosti decât de cineva care e “absolut perfect”; însă, în momentul în care cineva îşi manifestă interesul faţă de persoana noastră, ne îndepărtăm şi nu vrem să ne mai implicăm. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  24. Un alt aspect e cel al dramatizării şi amplificării oricărui conflict care, oricât de mic ar fi, devine o sursă de panică de a nu fi abandonaţi. Nu ştim să facem faţă respingerii altora. Nu avem încredere în noi şi în ce simţim noi dacă nu e validat de ceilalţi; le dăm celorlalţi puterea de a decide cum ne simţim, de “a ne urca în slăvi sau de a ne trânti de pământ”. Sentimentele nu ne mai aparţin nouă. Astfel, ajungem să ne luptăm pentru audienţă. În ceea ce priveşte problemele intime, CAA nu par să aibă mai multe dificultăţi decât ceilalţi oameni; intimitatea e un aspect destul de puţin discutat în cadrul familiilor, în general. La fel, incestul nu apare mai des în cazul familiilor în care există alcoolism; e important aici să facem diferenţa între intoxicaţia alcoolică şi alcoolism. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  25. Ruperea cercului vicios O relaţie sănătoasă nu are loc peste noapte; elementele unei relaţii sănătoase sunt: vulnerabilitatea (cât de mult îl voi lăsa pe celălalt să-mi afecteze sentimentele), înţelegerea celuilalt şi a acţiunilor sale; empatia (în ce măsură sunt dispus să simt ce simte el / ea?), compasiunea, respectul, încrederea, acceptarea propriei persoane şi a partenerului, sinceritatea, comunicarea şi împărtăşirea directă şi deschisă a ce ne preocupă, compatibilitatea, integritatea personală, consideraţia faţă de nevoile celuilalt.E important să conştientizăm că, de fapt, o relaţie e o înţelegere care, cu cât e mai mult conştientizată, cu atât e mai rodnică. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  26. 8. Copiii adulţi ai alcoolicilor supra-reacţionează la schimbări asupra cărora nu au nici un control. În perioada copilăriei, nu am avut nici un control asupra vieţii noastre; la maturitate, vrem să “schimbăm foaia” şi resimţim nevoia de a prelua controlul asupra mediului în care trăim. Nu avem încredere decât în noi. Astfel, suntem deseori acuzaţi că suntem rigizi, autoritari, aroganţi, lipsiţi de spontaneitate. Nu suntem aşa cum ne văd ceilalţi pentru că am fi alintaţi sau pentru că vrem să facem numai ce vrem noi şi nu ne interesează părerile celorlalţi, ci pentru că ne e teamă că, dacă nu suntem noi la conducere şi vor avea loc schimbări rapide, abrupte, vom pierde controlul asupra vieţii noastre.Aceste supra-reacţii sunt cauzate, de obicei, de experienţe din trecut şi devin automatisme, devin reflexe involuntare. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  27. Ruperea cercului vicios Conştientizarea reacţiilor defensive şi exagerate şi a efectelor pe care le-au avut acestea în trecut.Încercarea de acomodare treptată cu schimbările şi de învăţare treptată a flexibilităţii. Cultivarea încrederii în pronia divină ce cuprinde şi acţiunile celorlalţi. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  28. 9. Copiii adulţi ai alcoolicilor caută în mod constant aprobare şi afirmare. În funcţie de mesajele pe care le primim de la ceilalţi, în special de la părinţi, ne formăm o anumită imagine despre noi înşine şi o anumită părere despre noi înşine. Mesajele pe care le primim sunt confuze şi nu experimentăm dragostea necondiţionată, ci un fel de “eşti om bun, dar...”. În momentul în care, ca adulţi, primim complimente sau laude, nu ştim cum să reacţionăm. Răspunsul care pentru alţii ar fi un simplu “mulţumesc”, pentru noi poate să devină o reacţie de respingere: dacă îi place cuiva de noi, înseamnă că au să ne şi reproşeze ceva. Aşa că, cei care ne aduc complimente nu sunt demni de respect. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  29. Ruperea cercului vicios Se pune problema internalizării aprobării pe care o obţinem şi de folosire a puterii oferite de aceasta: (1) asumarea riscului de a simţi aprobarea şi încurajarea celorlalţi; (2) identificarea unor persoane pozitive în care putem avea încredere şi care ne pot furniza sprijinul necesar; (3) construirea încrederii în noi, recunoscându-ne meritele pentru orice acţiune, oricât de mică; (4) întreabă-te ce ai făcut bine azi; (5) ţine minte: nimănui dintre oameni nu îi ies întotdeauna toate lucrurile perfect. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  30. 10. Copiii adulţi ai alcoolicilor se simt diferiţi faţă de ceilalţi oameni. Atunci când suntem în grupuri de oameni, ne simţim ciudaţi, fără a ne da seama că fiecare dintre noi are anumite modalităţi de a nu părea “ciudaţi”. Încă din copilărie noi am avut altfel de preocupări decât ceilalţi copii. Am ajuns să ne izolăm şi să nu avem aptitudinile sociale necesare socializării şi relaţionării cu ceilalţi. Ne alegeam modele de viaţă “mai rele decât noi”, ne întâlneam cu cei care beau mai mult sau care nu erau acceptaţi. Ne intimidăm faţă de cei care sunt “mai buni sau arată prea bine”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  31. Ruperea cercului vicios (1) asumă-ţi riscul de a împărtăşi cu ceilalţi, mai ales cu cei care au avut experienţe similare; asta te va ajuta să înţelegi că, deşi eşti o persoană unică, nu eşti complet diferit de ceilalţi; (2) află ce poţi despre copiii adulţi ai alcoolicilor; (3) participă la un grup de suport şi împărtăşeşte-ţi sentimentele. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  32. 11. Copiii adulţi ai alcoolicilor sunt fie supra - responsabili, fie supra - iresponsabili. Puţini dintre noi au avut şansa de a vedea o familie în care membrii ei colaborează, lucrează împreună şi îşi împart responsabilităţile şi sarcinile. Astfel, nu învăţăm nici noi să facem asta şi fie că ne asumăm să realizăm întregul proiect, fie nu ne implicăm deloc. Nu ne cunoaştem limitele şi ne e greu să spunem “nu” şi să refuzăm vreo sarcină. Avem un sentiment permanent de insecuritate, o teamă permanentă că putem fi concediaţi sau că ce facem nu e suficient de bun. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  33. Ruperea cercului vicios Să ne analizăm pe noi înşine, pe ceilalţi din viaţa noastră şi relaţiile cu aceştia.Să ne stabilim limitele faţă de ceilalţi. “Chiar trebuie să fac asta? Chiar vreau să fac asta?” ;Nu e obligatoriu să fim “de toate pentru toţi”; să nu ne lăsăm exploataţi.În cazul iresponsabilităţii, e necesară asumarea treptată de sarcini. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  34. 12. Copiii adulţi ai alcoolicilor sunt extrem de loiali, chiar atunci când există dovezi clare căloialitatea nu e meritată. Loialitatea aceasta e rezultatul insecurităţii şi a fricii; nimeni nu pleacă din cadrul familiei atunci când situaţia devine dificilă.De vreme ce legarea unei relaţii necesită foarte mult efort, aceasta devine ceva permanent, indiferent de cum suntem trataţi. Schimbarea e dificilă, aşa că preferăm să rămânem cu ce avem. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  35. Ruperea cercului vicios (1) fii specific faţă de natura situaţiei tale şi decide-te dacă loialitatea ta e realistă şi justificată; (2) înţelegerea diferenţei între ce ne-am dori şi realitatea existentă, între aspiraţii din trecut sau faţă de viitor. (3) admite că situaţiile se schimbă, se dezvoltă; (4) care sunt motivele pentru care vrei să menţii relaţia? (5) care sunt sentimentele faţă de această relaţie şi faţă de o eventuală despărţire? (6) evită manipularea de către celălalt. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  36. 13. Copiii adulţi ai alcoolicilor sunt impulsivi. Ei tind să se "încleşteze" într-un mod de acţiune fără a lua în considerare comportamente alternative sau consecinţe posibile. Această impulsivitate conduce la confuzie, pierderea controlului asupra mediului înconjurător. Impulsivitatea e o trăsătură a copiilor; atunci când aceştia sunt impulsivi, părinţii, de obicei, le vor arăta de ce nu e bine să se comporte aşa şi care sunt consecinţele unor astfel de acţiuni. Pentru noi, însă, era imposibil de prezis care vor fi consecinţele oricărui comportament, aşa că şi acum ne e greu să ne dăm seama de asta. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  37. Suferim de sindromul “ochelarilor de cal”. Nu reuşim să proiectăm în viitor, să vedem care vor fi efectele acţiunilor noastre, cine şi în ce fel va fi afectat de ele. Adică, ne căsătorim fără să ne cunoaştem prea bine partenerul, demisionăm fără a ne asigura o altă sursă de venit, ne cumpărăm maşină, chiar dacă nu avem garaj, doar pentru că “ni s-a pus pata”. Căutăm gratificare, plăcere imediată, nu avem răbdare, suntem dominaţi de un sentiment de criză, de urgenţă. Asta şi pentru că, în copilărie, orice promisiune, orice lucru amânat pentru viitor nu avea să se mai întâmple niciodată. Aşa că ajungem să simţim că “asta e ultima mea şansă, acum ori niciodată”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  38. Rupereacerculuivicios (1) identificarea situaţiilor în care suntem impulsivi şi nu ne putem gândi la nimic altceva; (2) cine altcineva e afectat de ce vom face? (3) care vor fi consecinţele? (4) luarea deciziei despre ce vom face. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  39. Cum ne creştemcopiiinoştri? • Începe cu tine. • Ascultă-ţi copiii. • Spune adevărul. • Educă-i. • Încurajează-i să participe la slujbele Bisericii. • Renunţă la negare. • Nu-l proteja de la a cunoaşte ravagiile pe care le provoacă alcoolismul. • Nu te teme de a le arăta afecţiune copiilor tăi. • Pentru copii, e important să aibă limite clar definite. • Copiii trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru comportamentul lor. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  40. a) Începe cu tine. Copiii învaţă prin imitare. Fii persoana pe care vrei să o imite copiii tăi. Tu eşti modelul - fie că îţi place, fie că nu. Dacă tu eşti supărat şi confuz, copiii tăi vor fi supăraţi şi confuzi. Dacă tu eşti iritabil, copiii tăi vor fi iritabili. Copiii tăi vor deveni temători, vinovaţi şi obsedaţi de alcool, exact aşa cum ai fost tu. Aşa cum se poate crea o atmosferă negativă în casă, se poate instaura şi una pozitivă. Dacă tu zâmbeşti, copiii tăi vor zâmbi. Tensiunea poate fi simţită în aer; nu e nevoie să fie exprimată în cuvinte. Dacă vei reuşi să te relaxezi, atmosfera din casa ta va fi relaxată. Ăsta poate fi un punct de început. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  41. b) Ascultă-ţi copiii. Fă-ţi timp să stai cu ei şi să asculţi ce au de zis – indiferent despre ce e vorba. Arată-le că eşti interesat de nevoile lor şi că ei se bucură de toată atenţia ta. Simplul fapt că asculţi nu înseamnă că eşti de acord cu ei, ci doar că eşti dispus să asculţi. Încearcă să le accepţi dreptul de a fi cine sunt şi de a gândi ce gândesc, exact aşa cum vrei ca ei să accepte cine eşti şi ce gândeşti. Poate că unele dintre gândurile lor ţi se vor părea strigătoare la cer, dar şi tu ai avut astfel de gânduri când erai ca ei. Sau poate că le mai ai şi acum. A asculta fără să le faci morală nu înseamnă că eşti de accord cu ei. E doar deschiderea unei linii de comunicare. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  42. c) Spune adevărul. Fii cinstit cu ei.Copiii tăi pot avea simţul realităţii distorsionat; le e greu să ştie care e adevărul. Alcoolicul activ minte atunci când îşi încalcă promisiunile. Crede ce spune când îşi ia angajamentul de a nu mai bea, dar nu mai ajunge să pună şi în aplicare hotărârea. Asta îi zăpăceşte pe copii. Copilul îl aude pe non-alcoolic găsindu-i scuze alcoolicului şi îi urmează exemplul. Nici copilul, nici altcineva nu vrea să se confrunte cu adevărul, însă asta e singura cale spre recuperare.Sentimentele nu sunt nici bune, nici rele. Aşa că nu are sens să spunem “nu ar trebui să te simţi aşa”; ci, ne simţim aşa cum ne simţim. Poate că există comportamente pe care nu ar fi bine să le avem, dar nu e şi cazul sentimentelor. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  43. Dacă credem că ceea ce simţim e greşit, atunci ne vom simţi vinovaţi şi ne vom simţi şi mai rău. Copilul ar putea spune că “îl urăsc pe tata”; dacă răspunsul nostru va fi “nu ar trebui să simţi asta, tata e bolnav”, îl vom învinovăţi pe copil. Ce om rău trebuie să fie dacă urăşte un om bolnav! E mai bine să explorăm aceste sentimente cu copilul: “Ştiu ce vrei să spui. Uneori, cred că îl urăsc şi eu, dar, de fapt, urăsc demonul care îi induce boala pe care o are. Urăsc felul în care boala asta îl face să se comporte”. Astfel, amândoi veţi reuşi să vă limpeziţi gândurile. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  44. Mânia pe care o simţi e reală. Nu e de nici un folos să crezi că e greşit să fii mânios şi că, în schimb, “trebuie” să simţi compasiune. Le poţi simţi pe amândouă. Vorbeşte deschis despre ele şi decide-te în legătură cu ce vei face. E în regulă să simţi mânie. Nu e în regulă dacă ai un comportament distructiv datorită mâniei.Să ne facem mai multe griji pentru copilul care îşi reprimă mânia faţă de situaţii care nu îi convin. Mânia asta ne-exprimată îi va cauza probleme de stomac, dureri în gât, depresie, etc. După ce momentul trece, puteţi sta amândoi de vorbă despre adevăratele nevoi ale copilului. Copiii îşi fac multe griji şi se simt neputincioşi. Atunci când vorbim deschis despre griji, ele par mai uşor de depăşit. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  45. d) Educă-i. Spune-le tot ce ştii despre boala alcoolismului. Oferă-le literatură şi încearcă să le răspunzi la întrebări. Poate că nu vei şti să le răspunzi la tot ce îi interesează: “Da, bine, înţeleg că odată ce tata începe să bea, nu se mai poate opri, dar, atunci, de ce mai începe?”. “Asta e patima, iar compulsia de a bea face parte din ea. Nici eu nu înţeleg exact, dar ştiu că e bine să alegem să nu lăsăm demonul beţiei să ne afecteze şi pe noi”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  46. e)Încurajează-i să participe la slujbele Bisericii Ca şi copii, ne vedem aşa cum ne văd alţii; lucrurile pe care i le spune alcoolicul afectează felul în care se văd: “Dacă nu aş fi aşa de rău, părinţii mei nu ar mai bea! Toată lumea ar fi mai fericită dacă aş muri!” Odată ce copiii vor înţelege conceptul de patimă din cântările de strană, din predicile preoţilor, vor începe să-şi construiască stima-de-sine.Copilul va ajunge să înţeleagă că nu poate lăsa alcoolul să îi determine valoarea ca fiinţă purtătoare a chipului lui Hristos. Copilul tău se va simţi înţeles şi va avea un sentiment de apartenenţă la comunitatea Bisericii.Va avea un loc în care să vorbească despre problemele sale, începând să se simtă mai bine în legătură cu el însuşi şi cu ceilalţi. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  47. f) Renunţă la negare. Negarea e cel mai mare aliat pe care îl are dracul alcoolismului şi cel mai mare duşman pe care îl avem noi, cei care încercăm să îl combatem. Oricum, realitatea e mai uşor de înfruntat decât necunoscutul. Dacă le spui copiilor “Să ţinem minte că atunci când se comportă tata aşa, e din cauza demonului beţiei, şi nu a lui tata. Din această cauză, tatăl tău a căpătat o alergie la alcool care îl face să se comporte şi să facă lucruri pe care nu ar dori să le facă”. N-o să fie uşor să ţinem minte asta, dar putem să ne ajutăm unul pe altul să nu uităm. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  48. Nu-l proteja de la a cunoaşte ravagiile pe care le provoacă alcoolismul. Dacă alcoolicul distruge lucruri în casă, atunci e mai bine pentru el să poată vedea dovada distrugerilor. Din păcate, s-ar putea să le vadă şi copiii. Spune-le “Mă simt prost că trebuie să vezi asta, dar tata are nevoie să vadă ce face sau, altfel, nu îşi va aduce aminte”. A-i proteja înseamnă a-i zăpăci şi mai mult, pentru că, oricum, ei ştiu că ceva s-a întâmplat. Realitatea nu poate fi negată. Dacă facem asta, vom irosi energia pe care o putem folosi pentru a ne recupera. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  49. h) Nu te teme de a le arăta afecţiune copiilor tăi. Niciodată nu le putem oferi copiilor noştri prea multă iubire. A-i face toate mofturile copilului ca mod de compensare a dificultăţilor vieţii sale nu înseamnă iubire. Spune-i copilului că îl iubeşti, îmbrăţişează-l, sărută-l, spune-i cât de norocos te simţi pentru că îl ai – asta e iubirea. Nu e suficient să te gândeşti că “ştie că îl iubesc”. Toţi avem nevoie să auzim asta. Asta nu înseamnă că tot ce face sau spune e bine, ci că e demn de iubire ca orice altă fiinţă umană. “Chiar dacă nu-mi place ce faci, nu înseamnă că nu te iubesc”. Acest mesaj să fie clar: îl poţi iubi pe alcoolic şi, în acelaşi timp, poţi urî boala lui. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  50. Pentru copii, e important să aibă limite clar definite. Copiii au nevoie de un program constant acasă: ora de mâncare, ora de culcare, etc. Nimeni nu se poate simţi bine dacă nu ştie ce se întâmplă de la o zi la alta. Oferiţi o viaţă ordonată cu reguli rezonabile de urmat. De obicei, copiii pun la încercare aceste limite, doar pentru a vedea dacă vorbim serios sau nu. Nu e neapărat nevoie să le placă, însă asta îi va face să se simtă mai în siguranţă. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

More Related